Ma bag in pat cu viteza. E frig in camera. Ma cuibaresc cat mai bine in asternuturi si incerc sa fac totul sa se muleze dupa corpul meu. Imi ating nasul de perna si inspir! Curat. Curat. Curat! Repet de cateva ori pana simt ca ma obisnuiesc cu mirosul si regret. Regret ca l-am transformat in comun, ca nu mai are el acel ceva special.
Cand gasesti pe cineva special, mentine-l asa. Nu-l transforma. Specialul este foarte rar si se pierde foarte repede.
Grivie 
Profund… Imi place paralela dintre un asternut si un om… Adevarul este ca in momentul in care incerci sa iti impui propriile pareri si convingeri omului de langa tine, acela nu mai este omul de care ti-a placut la inceput.
ApreciazăApreciază
Este o crima sa devii marioneta cuiva. Sa lasi pe cineva sa te modeleze intr-atat incat nimic din tine nu te mai reptrezinta. Pune-ti o amprenta frumoasa asupra cuiva, dar doar atat, una mica:D
ApreciazăApreciază
m-ai impresionat pana la lacrimi
ApreciazăApreciază
:-w….:-w vrei bataie?
ApreciazăApreciază
tot pana la lacrimi:))
ApreciazăApreciază
păi… într-un fel ştiu despre ce vorbeşte că de multe ori cel de lângă noi face tot posibilul să ne intre în graţie… deşi noi îi spunem că uite nu suntem nici pe departe aşa de grozavi şi să-şi păstreze puţină obiectivitate… iar când ne vede cu adevărat îşi arată apoi adevărata faţă… şi iluziile se pierd…
Un an nou fericit! 🙂
ApreciazăApreciază
Iluziile se spulbera intotdeauna…. simple miraje:D
Un an cat mai frumos:*
ApreciazăApreciază