Dupa lupte seculare care au durat cateva luni bune, albumele de final de liceu, acelea in care ii avem pe toti insii stresanti din clasa, diriginte, profii bagaciosi si pe cei cool, dar si prietenii cu care ai impartit tot de-a lungul celor 4 ani, si cand zic tot, mai nene, chiar tot. De la copiute la sendvis, de la creioane pixuri la plimbari mai dincolo de scoala, la umbrele in zilele ploioase si ochelari de soare, bancile din parc, tribuna scolii, coada la magazin, corul de „Saru’mana” cand intram la tanti de a magazin si atat de multe incat nu vreau sa devin acum nostalgica, o sa fac alt post.

Au venit albumele, si acum ce facem? Completam la greu. Nu rade ca tu esti deja la facultate si albumul ti-e lasat de ani seculari pe la altii in speranta sa fie completat, dar misiunea inca nu a fost dusa la bun sfarsit, asa ca da, noi completam cat mai multi si cat mai repede ca sa le avem gata.

Acum, oamenii din clasa se impart in 3 categorii:

1.Cei despre care stii minimum de lucruri. Un nume, prenume, un….. cum arata si…a…. cam atat. Ce poti scrie in album? Imi pare bine ca ne-am cunoscut? Sau Nu ne-am cunoscut suficient incat sa-ti pot completa rubrica asta mica ce-mi este atribuita? Nu avem amintiri comune, nu am fost mai nicaieri, nu am ce sa scriu.

2.Cei despre care, inafara de nume prenume, mai stii vreo ruda, vreun gagic, mai tii minte vreo faza penibila si nasoala de care ai ras si inca te amuza, dar nu poti scrie asa ceva in album, asa ca probabil te rezumi la ceea ce scrii la cei din categoria 1, doar ca ceva mai detaliat.

3. Cea mai importanta categorie, sunt colego-prietenele si colegi-prieteni cu care ai impartit de toate, cu care te-ai distrat, mers la petreceri, plimbari in parc, stat pe tribune la soare, bronzat cu urma de breton sau cu cea a ochelarilor, cei dupa care vei plange la ultima ora de dirigentie si vei privi cu un zambet tristut pozele peste ani.

Pentru mine, acest album semnifica ceva, ceva important iar cuvintele din el sunt ganduri sincere(sper, pentru ca nu-mi plac pupincurismele) care te vor bine dispune de fiecare data cand le vei citi.

Sper ca ati completat la randul vostru cu cap, cu suflet si cu un pix bun care sa nu se ia. Ca ati scris lucruri adevarate si unele din ele frumoase, iar mai sper ca v-ati pastrat albumele cu drag, intr-un cufar ferecat la marginea patului pentru zilele in care va veti duce pe rand, in alte parti, inca necunoscute.

Sursa foto

9 răspunsuri »

  1. ana spune:

    ruxi, ma faci sa plang!e prea devreme

    Apreciază

  2. ana spune:

    stiu. :* multumesc ca mi-ai completat azi in album atat de frumos, incat iar apropae ca m-ai facut sa plang. azi, m-a pus mama sa-i citesc ce mi-ati completat si la un moment dat imi tremura vocea. :))

    Apreciază

  3. ana spune:

    si eu, rux. enorm! atat de mult incat cred ca o sa duc lipsa pana cand si randunelelor/nevastuicilor/vrabiutelor de la penarul tau! :))

    Apreciază

  4. ana spune:

    a, ok. de cate ori mi-ai spus si tot n-am retinut! noroc ca acum ai scris aici si daca o sa mi se puna pata vreodata ca nu imi amintesc o sa vad aici scris

    Apreciază

  5. ana spune:

    :* ruxa mea

    Apreciază

Lasă un comentariu