Atentie la groapa…

Traim intr-o lume sociala si asta ne ocupa tot sufletul.

A socializa este o necesitate (must!) pentru oricare din noi. Oricat de retardat ai fi, tot ai prieteni si tot e unu care sa te placa si sa-ti cante-n strachina. Problema e cand iti faci prea multi „prieteni” si cand „investesti” care o particica din tine in fiecare. Pentru ca asa faci cu aceia care crezi ca merita. Este ca si cu o afacere pe care o crezi buna. Investesti timp, dedicatie, sentimente ca bou pana nu mai poti si intr-o zi, totul se naruie. Vine tzunami, cutremur, baba de la parter si se pisa pe pres si ajungi la un moment dat fara nimic. Nada. In curu gol. Caput!….

Stim ca oamenii sunt meschini, tradatori, inselatori, nenorociti, nemernici, nefericiti, mincinosi, josnici, schimbatori si ca te vor face sa suferi, te vor trada, manca pe la spate, te vor otravi putin cate putin. Stii astea si mult, mult mai multe. Pentru ca omul este atat de divers si diferit fata de tot ceea ce-l inconjoara, incat nu putem spune ca se trage dintr-un anumit animal.  Are calitati, defecte si naravuri originale, diferite de semeni, iar pentru a cataloga, ar trebui ca pentru fiecare persoana sa existe un animal, in functie de trasatura dominanta. Adevarul este ca putem fi toate animalele intr-o singura viata poate chiar si intr-o singura luna.

Suntem schimbatori ca un cameleon si stim sa ne strecuram peste tot ca un sarpe. Suntem vicleni ca vulpile si cand facem prostii, ascundem repede in nisip ca si pisicine. Latram la necunoscuti, dar putem fi si loiali. Umblam uneori ca niste muste in cautare de…. nou si suntem incapatanati ca niste catari. Putem fi porci, dar si feline. Ne place sa zburam ca libelulele pe deasupra apei,  dar sa nu ne udam ca si testoasele. Putem fi melci sau iepuri cand vine vorba de ceva ce ne place sau nu. Putem avea o gura mare si sa fim hipopotami sau sa umblam tacuti ca niste paianjeni. Putem sa fi evoluat din plante, pentru ca tot e o asa nebunie cu legalele ilegale si alte balarii.

Mi-ar placea sa cred ca ne tragem din pesti. Frumosi, gratiosi, alunecosi si liberi, iar atata timp cat nu suntem luati din mediul nostru nu este nici o problema. Sa nu uitam, pe sub apa, pestii nu put!

Pe langa toate acestea, un mic sfat de la baba Grivie. Fiti mult, mult mai atenti in cine investiti sentimente. Daca la prima impresie e ok, sapa mai adanc si o sa dai de acel… nou de care vorbeam mai sus. Si daca nu, sapi si nu gasesti nimic, bucura-te! Esti un norocos! Sau nu. Pentru ca ai sapat atat de mult incat acum esti in groapa. Fara scapare si cu totul perfect in jurul tau. Problema este ca peretii se vor darama peste tine, si odata cu ei si impresia pe care ti-a facut-o acel om. Toate lucrurile bune si amintirile, nu intelegi de unde au fost, nu mai sunt ale tale pentru ca nu mai recunosti nimic atunci cand te uiti in ochii respectivului/respectivei. Si asta doare. Al dracului de tare. Mai tare ca greutatea apasaroare a peretilor daramati peste bucatica de suflet lasata in urma.

🙂