Ei, uite dragilor ca am ajuns si aici, la sfarsitul liceului. Anii au trecut pe nerasuflate, mult mai repede decat oricine ne-a avertizat.

Ieri a fost o zi unica, speciala si importanta pentru mine. Am avut ultima ora de dirigentie. Emotii, picioare tremurande, lacrimi curgande. Filmulet de sfarsit, robe, poze foarte multe.  Amintiri din anii trecuti, mame hexa nostalgice. A fost frumos si inedit. Covor rosu din petale de trandafir, suc, sampanie, piscoturi, discurs de sfarsit spus de sefa care, ei bine, a ramas fara mandat. Am dus cu brio, zic eu, doua mandate de cate 4 ani. Discursul meu a sunat asa:

Am crezut intotdeauna ca viata exista pentru a fi traita. Aceasta a fost si motivul pentru care consideram ca multe din evenimentele vietii noastre isi au rostul lor in intreg. Cand am ajuns in clasa a9a la acest liceu ceea ce era diferit fata de pana atunci au fost oamenii. Trecuseram deja la un cu totul alt nivel. Viata isi are propriile ei reguli iar una dintre acestea este capacitatea de adaptare a fiecarui individ si participarea lui cu ceva pentru a face intregul unul perfect, nu pentru altii, ci pentru cei din interior. Fiecare particica in parte conteaza enorm atunci cand vrei sa realizezi un tot unitar de vis.

La inceput eram ca niste flori in glastra, acum am devenit o ikebana. Flori diferite intr-un aranjament superb. Pentru ca am ajuns la stadiul de ikebana trebuie sa multumim dascalilor nostrii care au fost tot timpul alaturi de noi si ne-au indrumat pasii cu grija si delicatele, trebuie sa multumim parintilor nostrii, suporterilor nostrii pe viata si trebuie sa ne multumim intre noi pentru cei 4 ani in care am fost alaturi si am contribuit la transformarea noastra din copii-adolescenti in tineri mai mult sau mai putin pregatiti pentru viata, intr-o lume in care grija fiecaruia este sa o ia pe un drum propriu si sa reuseasca. O sa ne aducem aminte permanent ca de fapt, fiecare dintre noi este o marca pe care profesorii si-au lasat amprenta: Marca Ienachita Vacarescu si oriunde vom fi, in tara sau in strainatate, vom rezona ca un ceas Rolex, avand acelasi ritm, dar in colturi diferite.

Nu pot incheia fara a aminti unul din episoadele in care toti am fost un mare urias si in care ne-am remarcat printr-o nazbatie frumoasa, si anume, imbracatul notru in pijamale si datul tezelor in acestea. A fost distractiv, a fost placut, a fost ceva iesit din comun, dar nu distructiv. Atmosfera a fost atunci ca o patura frumos colorata si mirosind aparte care ne-a facut sa ne apropiem unul de celalalt. Si, asa cum mama mi-a spus mereu, „E bine sa treci mandru si pur prin lumina vietii, lasand, daca se poate, in urma ta lumina.”

Roba, toga, esarfa, alte poze. Multe alte poze.

Seara, am avut banchetul. Am ales ca locatie un restaurant din oras si la 8 fara 10 eram cam prezenti pe acolo. Am umblat dupa rochii, materiale, pantofi, croitorese pricepute, modele de rochii. O data in viata ai banchetul din clasa a12a, nu-ti permiti sa nimeresti sa ai rochia cu a alteia. Eu zic ca a fost un succes si acesta, cu micile accidente specifice atunci cand vine vorba de mancare si bautura. 🙂

Ce pot sigur sa spun este ca a fost o perioada superba, a fost o perioada frumoasa, dar simt ca nu ea este cea de care-i voi aminti cu cel mai mare drag. Simt ca ceva ma asteapta, ceva mult mau frumos si inedit ca tot de pana acum. Astept cu inima si bratele deschise.

Pana atunci, ascultati si mai fiti liceeni macar putin…

Enjoy!♥

Timp,
Incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi?
Cum
Poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?
Azi,
In pod pitit
Sta ursuletul carn,
Ieri, mult iubit
Si,
Vrei ori nu vrei,
Anii de scoala, vad,
Se duc si ei…
Ani de liceu,
Cu emotii la romana,
Scumpii ani de liceu,
Cand la mate dai de greu,
Ani de liceu,
Cand tii soarele in mana
Si te crezi legendar Prometeu…

Ani de liceu,
Cand se-ntampla-o tragedie
Fiindca el te-a zarit
La un film cu alt baiat, ani de liceu,
Impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat…
Timp,
Nu fi hain,
Sa mai fim liceeni
Macar putin!
Nu
Goni grabit
Anii de aur ce ne-ai daruit.

Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu
Ti-i vei aminti mereu,
Ani de liceu,
Enigmatica prefata
La romanul ce e doar al meu…
Ani de liceu,
Cand in recreatia mare
Te ascunzi ca sa poti inc-odata repeta,
Ani de liceu,
Cand o ora un an iti pare
Fiindca stiï ca te va asculta…

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. rokssana spune:

    si pentru ca si eu sunt mama,iti dai seama ca am pisat putin ochii…sa fii sigura ca te asteapta ceva minunat…astept cu nerabdare sa scrii la terminarea facultatii,dupa master…si..sper sa mai traiesc pana atunci… 🙂
    felicitari Ruxi 🙂

    Apreciază

  2. androxa spune:

    And I am sure you will leave light where ever you go 🙂

    Apreciază

  3. […] a e g g k s l s r s t h […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s