Stau in pat, cu laptop-ul pe picioare si scriu acest post. Cred ca e prima data cand stau asa, mereu am stat la birou, in semi-dormitorul meu de acasa care e de fapt sufragerie. Acum ca toate bagajele-s facute, ca toti sacii sunt plini si eu istovita de-a binelea, ma pot relaxa putin. M-am intrebat daca acolo unde voi sta, voi avea loc pentru tot ce am pus in bagaje. Mama e uluita si se/ma intreaba unde au putut incape toate astea intr-o singura camera.

Mereu zice ca am prea multe. Ca uit de haine si incaltari, ca nu le port pentru ca sunt prea multe. Adevarul este ca daca nu am hainele la vedere, tind sa port doar ce este in raza mea vizuala. Nu ma poti condamna. Si chestia cu  „ai prea multe”. Nu exista asa ceva. Niciodata nu e prea mult in materie de haine, scrisorele, briz-brizuri si alte dracovenii femeiesti.

Toti noii studenti plecam in acest weekend din orasele noastre in viitoarele noastre orase. Suntem nerabdatori sa vedem cum o sa fie. Orasul se goleste de tineret, si raman pustanii si batranii. Doh.

Sunt nostalgica si totodata curioasa pentru ceea ce ma astepta. Mama nu mai e langa mine, Mario la fel, nu voi mai avea cu cine sa ma jughin si pe cine sa „bat”. O sa creasca si eu nu o sa mai fiu acolo „every step of the way”. Una e sa existi in fiecare minutel, alta e sa te intalnesti o data pe saptamana pentru un weekend. Si asta la inceput. Stii si tu ca la inceput vii in fiecare saptamana acasa, apoi pe la 2 saptamani, apoi doar suni sa ti se trimita bani si vii doar de sarbatori.

Asta e. Este varsta schimbarii, varsta devenirii adultului responsabil. Este varsta mea!

Mama, imi vei lipsi. Atingerea ta, sufletul tau deschis atunci cand vreau sa-ti spun lucruri care de obicei copiii nu le spun parintilor, intelegerea ta, increderea ta, imbratisarea „de grupa” cu Mario. Dar stiu ca ma iubesti enorm si ca vei fi alaturi de mine ca si pana acum. Nu te ingrijora, voi veni acasa si chiar daca orasul este o jungla, voi invinge orice si te voi face mandra de mine. Mama, te iubesc!


Enjoy!♥

Mama, she has taught me well
Told me when I’s young
Son, your life’s an open book
Don’t close it ‘fore it’s done
The brightest flame burns quickest
That’s what I heard her say
A son’s heart’s owed to mother
But I must find my way

Let my heart go
Let your son grow
Mama, let my heart go
Or let this heart be still

„Rebel”, my new last name
Wild blood in my veins
Apron strings around my neck
The mark that still remains
left home at an early age
Of what I heard was wrong
I never asked forgiveness
But what is said is done

Let my heart go
Let your son grow
Mama, let my heart go
Or let this heart be still

Never I ask of you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave
Never I ask of you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave
So let this heart be still

Mama, now I’m coming home
I’m not all you wished of me
But a mother’s love for her son
Unspoken, help me be
Oh Yeah I took your love for granted
And all the things you said to me
I need your arms to welcome me
But a cold stone’s all I see

Let my heart go
Let your son grow
Mama, let my heart go
Or let this heart be still

Let my heart go
Mama, let my heart go
You never let my heart go
So let this heart be still

Never I ask of you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave

Never I ask of you
But never I gave
But you gave me your emptiness
I now take to my grave
So let this heart be still

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. pictezidei spune:

    Hei tu nu mă face să plâng:*Eu în schimb o să o am pe mama mai aproape.Şi tu o să o ai tot pe a mea că doar staţi în acelaşi cartier:*

    Apreciază

  2. rokssana spune:

    asa…l-am citit acu o ora…am plecat …am tras un bocet….am gatit ceva…ceva ce nu era necesar,dar mi-am ocupat mintea….nu-l mai citesc….iti scriu doar,acum pot,ca n-am lacrimi in ochi ….fata,mi-esti draga 🙂 si-ti trimit toate gandurile mele bune…sa-ti fie bine pe noul drum 🙂

    Apreciază

    • Grivie spune:

      Iti simt nostalgia de mama si il vad ca pe un lucru nobil. 🙂
      Iti multumesc enorm, oameni ca tine nu prea mai exista in ziua de azi. Sunt mandra ca am avut norocul sa te cunosc si recunoscatoare in acelasi timp >:D<
      Pupici :*

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s