Hey, copii care au uitat ce frumos era iarna cand eram noi mici. Ati facut macar 5 minute pauza de la vaicareala, de la grija masinii care nu mai iese din parcare sau de la zapada care iti strica parul pentru a va aminti cum era acum 15-10 ani?

Am fost ieri la mamaie cum faceam cam in fiecare sambata inainte sa plec la Bucuresti. Am mancat, am mai stat putin la care Mario: „Hai pe afara.”Zic, hai. Am luat sania si am inceput sa ne jucam. Si l-am tras, l-am bruscat, l-am dat jos de pe sanie, ce mai, ne-am bucurat de zapada. Nu m-am gandit la nimic altceva decat la copilaria mea. La copilaria pe care am trait-o pe aceeasi strada. La verile in care ne udam cu apa de ploaie din cazan si la iernile cand faceam cazemate.

Nu ai cum sa uiti ulita pe care ai copilarit. Ai un sentiment de liniste, de siguranta, un sentiment pe care mai nici un alt loc nu ti-l poate oferi. Au vrut de cateva ori sa vanda casa de acolo si de fiecre data ma gandeam cu groaza la ce o sa fac, la cat de ciudat va fi sa vin pe strada aia doar asa, ca vizitator. Dar nu s-a intamplat nici o mutare. Chiar daca eu nu mai stau acolo, e un fel de refugiu de fiecare data cand ajung pe aceeasi straduta.

Ieri era doar eu cu Mario pe strada, am ras, a tipat cand il dadeam cu cracii in sus, ne-am batut putin si am intrat in casa. Cand eram eu mica si cu craci sexy, eram ceva copii pe acolo, acum nu mai e nimeni. Aveam salopete d-alea cu cauciuc pe spate sa alunece. Faceam mormane de zapada cat mai mari si pe partea dinspre gard faceam scari. Ne urcam si ne dadeam pe tobogan de sus pana ajungeam in mijlocul strazii. Primul era mai nefericit pana cand se forma calumea forma de cada. Toboganul de obicei era facut la mormanul din fata casei mosierului.

In fata la nenea Nini faceam cazemate. Morman mare de zapada, iar apoi luam, cu sau fara voie, spaclu, mistrie si ce mai gaseam prin magazie. Faceam un morman mare pe care-l modelam. Nefericire pe cel care statea sa scoata zapada dinauntru pentru ca trebuia sa vina la un moment dat cineva sa se aseze pe acoperis si sa se darame tot 😆

La Bogdan si nenea Dan-care era vis-a-vis- faceam camp de lupta. Ne faceam acolo transee si bulgari mari pregatiti sa ne nimicim inamicul. Si dadeam cu atata patos si tipam ca bezmeticii pana cand ajungeam sa vrem sa dam intr-un punct si sa dam in cu totul alta parte. Ne inghetasera mainile prea tare si „rachetele” noastre se duceau cas.

Ieseam cu saniile si ne dadeam atat de mult incat abia mai respiram. Pe burta singuri, ne trageam unii pe altii, faceam trenulet, fel de fel de chestii. Ne jucam. Nu ne pasa daca raceam, nu ne pasa daca eram transpirati, daca ne curgeau mucii sau daca nu ne mai simteam nici macar un deget. Aveam puterea de a ne bucura cu adevarat de ceva, de a face din cativa fulgi de zapada o cazemata, patinoar, tobogan, ingerasi si cate si mai cate.

Acum nu stim decat sa ne vaicarim de cat de greu se circula, de cat de frig e, de cat cat cat cat. Dar ia adu-ti aminte cand intrai in casa pe vremea aceea cand stiai cum sa te bucuri si nu-ti mai simteai nici un centimetru din corp. Cand aducea bunica o matura mica si tipa sa nu vi mai aproape, sa stai pe hol sa te scuture. Cand te dezbraca de acele n straturi de haine si cand te descalta de ciorapii aceia de lana facuti tot de ea. Si tu nu mai stiai cum sa te lipesti de soba. Si te dureau mainile inghetate la contactul cu asa o caldura. Dar nu-ti pasa. Nici de durere, nici de muci, nici de cat de frig ti-a fost. Doar te gandeai ca maine va fi la fel.

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Florin spune:

    Cand picau primii fulgi de nea eram cel mai fericit dar am uitat micile placeri ale vietii.E frigul dracu Grivie asta nu-mi convine mie,dar nu ma vait pentru ca mi-a spus un prieten o data o vorba inteleapta:Daca te-ai nascut cu ,coaie nu ai voie sa te plangi.:))
    Apropo azi am jucat fotbal,am inghetat un pic dar nu am stat in casa sa ma uit la Realitatea sa vad cati au mai murit inghetati.Bucurati-va de iarna!

    Apreciază

  2. Florin spune:

    Eu stau in Tgv.:))

    Apreciază

  3. Florin spune:

    Nu stiu de ce ai trait cu impresia asta.Dar sunt nascut si crescut printre blocurile gri din Targoviste.:D

    Apreciază

  4. ileana spune:

    Bine ca tu ai de ce sa iti aduci aminte. Mario o sa fie in pom la varsta ta. De ce trece timpul, copii care mai sunt si mai vin nu isi vor aduce aminte decat cum stateau dupa parinti sau invers. Din ce in ce mai multi copii fara amintiri specifice fiecarei varste TRIST. Te iubesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s