Bici, plec in America! 3 luni si jumatate.

Nu am vrut sa spun pana acum pentru ca am vrut sa fiu sigura. Si sigura, adica cu viza luata! Yeah, baby! I nailed it! K-boom! Prima data cand m-am bucurat ca nu am primit vreun act important inapoi. 🙂

Trebuie sa zic ca nu ma asteptam ca la ambasada sa fie cum a fost, nu ma asteptam ca interviul sa fie cum a fost. Eu am vazut in capul meu o gramada de portite prin care trebuie sa treci fara a piui ceva, fara curea, fara ceas, fara telefon. Insa odata ajunsa IN ambasada propriu-zis -dupa 2 ore de stat la coada afara, in soare- am ramas socata. Nu o sa descriu ce aveam eu in cap, nu as vrea sa ma fac de ras. Asa ca o sa spun cum este acolo. Imediat cum intri, ti se dau restul de acte pe care trebuie sa le prezinti si un numar de ordine. Da, stai si astepti pana striga tanti numarul si la ce ghiseu sa te duci. Cam ca la Vodafone. Ti se da o brosurica pe care trebuie sa o citesti cu drepturile tale si alte chestii importante in caz ca patesti ceva. Si astepti. Si nu, nu pasesti pe un coridor lung cu covor moale pana ajungi intr-o camera in care dai interviul. In timp ce studentii stau in dreapta pe unul din cele multe scaune, in stanga este un sir maare de ghisee. Da nene, ghisee. Cu neni si tanti care dereticesc la calculatoare. Ca la exchange. Este practic, nu am ce zice. (Damn, am deschis ce era in capul meu… ntz ntz)

Prima strigare. Cea mai groaznica durere in piept si inima pe care o auzeam fix in tample. M-am panicat ca tanti vorbea in romana-sigur ceva nu e bine, sigur imi lipseste ceva, sigur, sigur sigureijnrgifng- Insa m-am linistit, totul era bine. Inca nu era vremea interviului. Prima tanti se asigura ca toate actele sunt in regula, ca adresa iti este scrisa complet si asa mai departe. In limba romana, nu te panica.

A doua strigare. Dupa dat din picioare, persoane straine de se lipesc de spatele tau, apare pe panou iar numarul tau. Te duci la o tanti care vorbeste cu tine in engleza. Iti ia amprentele. Mai intai la mana stanga, cele 4 degete, grupate 2 cate 2, apoi la dreapta. Apoi la degetele mari. Te duci frumusel si iti asezi posteriorul pe scaun.

De fapt, nici nu stai bine pe scaun ca te ridici din nou. Interviul. Iar pasezi actele, nenea de acolo te intreaba lejer cate ceva despre tine, in timp ce se uita pe foaia matricola. Eu nu am avut probleme pentru ca, ca o veritabila semi-tocilara care este, sunt, nu am restante. Fericire maxima cand mi-a urat nenea de acolo „Ok then. Have a lovely summer!”

Goddamn it, man! You almost got me a heart attack!

Nu te duce speriat. Daca te doare inima si iti simt inima pana in tample, asta se va intampla la prima strigare si slava domnului, nu e cea cu interviul. Multumesc sistemului ca a facut 3 strigari!

Am aflat de faza cu Work and Travel relativ tarziu. Adica in primul an habar nu aveam. Si acum ma oftic. As fi plecat si in primul an. Dar hey, niciodata nu e prea tarziu. Si asa m-am hotarat sa plec. Singura de va fi nevoie. Si vreau sa spun aici si cu cine-ce agentie- plec. Pentru ca merita gagicile alea, ca fac treaba buna, sunt dragute si iti explica si de 10 ori daca esti mai incet de felul tau. Am fost sa vad cum e treaba si la American Experience(langa ASE) si la G.T.S. -Go To Sua (undeva intre Universitate si Drept, pe la Kogalniceanu). Si fara nici o discutie i-am ales pe cei de la GTS. A.E. mi s-au parut lipsiti de interes si cam cu treburile lor, prea ocupati sa-ti raspunda la intrebari si sa te ajute. So, GTS, you rule!♠

Am tras de colegi, de prieteni, hai nenicule si tu ca o sa fie fain! Nu nene, lumea mea nu vrea sa vina. Dar nu-ti bai, la interviul cu angajatorul am cunoscut doi feciori faini. Ne-om lipit-nu in modul in care-ti zburda tie, cititor pervers, gandul-, luam acelasi avion, mergem in acelasi loc. Da, avem job-uri diferite, insa o sa fie fain. Daca ei ma supara o sa le scuip in mancare, iar daca eu o sa-i supar… Ei, sa fim seriosi, n-au ce-mi face mie !

Plec in marele Canion! Da, nenicule. O sa fie asa de cald ca o sa ma bronzez vrand-nevrand. Si nu numai pe glezne si genunchi. O sa lucrez acolo 3 luni, din iulie pana la sfarsitul lui septembrie. Apoi 2 saptamani de travel. Apai d-aia se numeste Work and Travel!

Atat am avut de spus, ca si asa sunt cam incoerenta si trec de la una la alte. Ideea e ca daca esti student si vrei sa te duci si tu in America pentru o vara-cica se anunta a fi de neuitat- si ai intrebari, insa nu vrei sa apelezi direct la vreo agentie, imi poti lasa orice mesaj aici. Hm, cred ca e prima data cand sunt asa de marinimoasa.

Eh, bucuria asta!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s