Sincer, pana azi nici nu am constientizat ca plec. Poate pentru ca am avut o sesiune cumplita, poate pentru ca am fost ocupata cu facutul listelor, cumparatul lucrurilor sau cu socotelile, cat pe ce am dat. Poate pentru ca am mai plecat. In Vama, Disneyland, Legoland sau mai stiu eu pe unde. Insa ideea e ca am fost plecata doar cateva zile. Acum plec 3 luni. Peste ocean. Pe alt continent.

Poate pentru tine, cel care citesti asta acum, nu e mult. Poate ca tu esti mai experimentat si ai impresia ca sunt novicea novicelor. Poate chiar sunt. Insa pentru mine 3 luni departe de tot ce imi este familiar inseamna mult. Mai mult decat am indurat pana acum, mai putin decat voi indura pe viitor.

Dar pentru a evolua avem nevoie de diversitate. Pentru a evolua avem nevoie de incercari, de necunoscut, de curaj. Iar eu am tot ceea ce trebuie pentru a confrunta/infrunta orice.

Da, poate ca ma panichez cand am impresia ca e cineva la usa pentru ca nenorocita de sonerie se declanseaza aiurea. Poate ca acum stau singura cuc in apartament si nu imi place. Poate ca e o liniste si pana si vantul ce sufla in perdele ma face sa ma panichez. Nici pisica nu mai e, nici mama nu mai e, nici fratemeu nu mai e. Toti s-au dus acasa si se au unul pe celalalt. Deocamdata sunt singura si punga de pe podeaua din bucatarie ma face sa cred ca pisi e acolo tolanit pe gresie.

Vrei sa-ti spun de ce eu, student la doar 80 de km de casa nu ma duc decat de sarbatori acasa? Tocmai d-aia. Pentru ca e cea mai urata senzatie cand e galagie, cand ai cu cine te certa, cu cine face bascalie, la cine tipa si cu cine sta toata noaptea de vorba si vii acasa unde e liniste cuc. Si totul in jur te face sa te panichezi. Pe tine, femeie puternica si cu capul pe umerii corpului picioarelor de pe pamant. Nu pentru ca nu vreau, pentru ca nu imi face bine.

Si da, beibi, plec in Marele Canion. Si da, beibi, o sa muncesc acolo apoi o sa vad putin din America si vin iar in tara sa termin ce am inceput.

Vecinu de jos: Pai pleci in America si te mai intorci? De ce sa te mai intorci? Vezi-ti de treaba, domnisoara si nu mai veni inapoi.

Tanti de la ziare: Ma, eu iti opresc revistele, insa sigur te mai intorci?

Da nene, eu ma intorc. Pentru ca, vorba aia, tot mai bun e raul pe care il cunosti. Insa nimic nu e prea rau cand ii ai aproape pe cei pe care ii iubesti!

Vreau sa va multumesc pentru mesajele de drum bun! Prietenilor si necunoscutilor. Pentru ca si baietii din Altex si Media Galaxy stiu ca plec- ca doar am fost si am cautat in disperare un stecher d-ala cu cracii de-ai nostrii si de-ai lor- si doctorii, si tantiile de la salon, si tanti de la ziare, si colegii, si vecinii. Si nu pentru ca m-am laudat. Crede-ma, eu nu ma laud. Ci doar pentru ca am anuntat. Prietene, cand pleci pentru o perioada mai lunga dintr-un apartament, mai ales daca stai la bloc, anunta vecinii si lasa un numar de telefon in caz de ceva. Nu ne gandim la rau, dar e bine sa-l avem in vedere. Plus ca, vecina mea-pensionara- s-a uitat la mine cu o oarecare mandrio-admiratie ca m-am gandit sa fac gestul asta si ca, pana una alta, mai exista si o speranta in ceea ce priveste educatia tinerilor.

Pentru ca, asa cum deja m-am/v-am obisnuit, mama mea e cea mai tare. Nu crezi ce iti spun? Mi-a facut cadou impreuna cu Mucia un caiet fistichiu in care sa scriu. Nu o sa pun aici tot ce mi-a scris a mea mama, insa doar atat: Indiferent ce „pret” as plati in viata mea imi doresc ca voi sa „zburati” acolo unde o sa va fie bine, sa aveti acest zbor lin si frumos si de fiecare data sa va intoarceti „la mama” , sa ma uit la voi si sa vad cu ochi deschisi tot ce imi veti povesti. Si vreau sa aud multe lucruri frumoase si sa ma bucur atunci cand fericirea va inflori pe chipul vostru. Pentru ca atunci cand am citit asta de fata cu ei nu am plans si m-am tinut batoasa, acum da, am transcris cu lacrimi in ochi si bucurie in suflet. Iar Mucia, cu scrisul lui de clasa a3a spre a 4a : Ada, Sa nu uiti niciodata ca Mucia te iubeste foarte mult, tu si mami sunteti fiintele cele mai de pret pentru mine. Te iubesc! Cum sa nu-l iubesc si cum sa nu ma gandesc, atunci cand imi cumpar eu ceva, mai intai la el?

Ei bine, daca ma voi incumeta vreodata sa am proprii copii, sper sa fiu macar pe jumatate o mama asa cum este a mea!

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. George93 spune:

    Good luck my friend! 🙂

    Apreciază

  2. rokssana spune:

    am incredere in tine si stiu c-ai sa fii puternica si-ai sa te -ntorci imbogatita….va fi o experienta grozava 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s