In foaia cu care am plecat de acasa scria „cofeteria worker” si nu server-ceea ce am si fost. Stiu ca am fost singura dintre romanii veniti acolo care am fost server. Nu stiu cum si de ce, insa multumescu-ti Doamne!

Tin minte prima oara cand am ajuns si nu stiam nimic. Nu mai muncisem in viata mea. Nu mai fusesem server in viata mea. Nu stiam cum naiba reusesc oamenii aia sa tina tavile acelea imense si grele doar intr-o singura mana. Porneai de la a fi host. Zambeai frumos la oameni, le urai bun venit si ii conduceai la o masa lasand meniurile sa fie rasfoite. Uneori serverii erau atat de ocupati incat te urau pentru ca le-ai dat inca o masa. Insa trebuia sa taci si sa suporti pentru ca nu aveai incotro. Nu prea mi-a placut sa fiu host, insa ii multumesc lui Michelle pentru toata rabdarea ei. A fost singura care incerca sa imi pronunte numele adevarat. Apoi lucrai ca busser vreo 2 zile ca sa inveti ce si cum era cu mesele. Trebuia sa ai grija ca in busser station  totul sa fie in ordine si plin, duceai bauturi cand oamenii se asezau la masa, curatai alte mese si le puneai din nou tacamurile. Apoi duceai tava in bucatarie si incepeai sa sortezi. Pahare mici la mici, mari la mari, tacamurile intr-o parte, farfuriile in alta, etc. Si le dadeai dishwasherului sa le spele. Apoi o luai de la capat. Ajutai serverul cu tot ce avea nevoie in ideea de a lua si tu un bacsis frumos la sfarsitul zilei. Nu toti serverii tipsuiesc cum se cuvine, dar n-ai ce-i face.

Apoi ajungi sa fii si tu server si sa iti intrii in atributii. Dupa ce stai 2 zile fiind umbra unui senior server, incepi si tu sa iei comenzi, insa pe cardul altui server si sub supraveghere. Intr-o saptamana iti este si tie inmanat un card si esti pe cont propriu. O dai in bara? Tu pierzi. Asta nu inseamna ca incetezi din a mai pune 100 de intrebari pe zi. Unde e asta, ce trebuie sa mai pun la oatmeal, cum trebuie sa aranjez asta, unde este mopul, nu mai avem coleslaw, de unde iau?! Si o gramada de multe alte.

Cand am tinut prima data tava in mana, busser fiind, am pus eu tot ce era de pus pe ea, am aranjat masa si dai sa merg cu tava la spalat. Pai am pus-o peste burta si am mers cu ea tinand-o cu doua maini. Ca cel mai novice novice. Si cand Brandon-the most awesome guy in the Canyon- m-a vazut in ce hal tinem tava aia a venit frumos la mine si m-a convins ca si eu o sa pot tine tava ca el si ca toti ceilalti. Mi-a aratat cum sa o tin si cum sa o fac sa fie echilibrata ca sa nu rastorn totul. De atunci am inceput sa tin si eu tava cu mandrie. Sue-my mama bird-, Brandon, Evelyn, Rosie, ei mi-au fost de cel mai mult ajutor. Nu se suparau cand intrebam un lucru de 30 de ori. Acelasi lucru. Doar spuneau este acolo sau se face asa.

Nu aveai un program batut in cuie, insa eu in principiu munceam de la 5.30 in fiecare zi, cu exceptia catorva zile din cele 3 luni. Ma trezeam la 4 si 20 in fiecare dimineata, faceam dus, imi puneam uniforma, verificam sortul sa am tot ce imi trebuia si plecam. Mereu ajungeam mai devreme, In principiu eu eram acolo de la 5.10. Ma duceam fix in bucatarie si il salutam pe Jose, Andre, Reggie, Tony. Bucatarii erau acolo de la ora 3 ca sa pregateasca totul pentru cand se deschidea restaurantul la ora 6:30 si primele comenzi ajungeau la ei.

In general ma apucam imediat de treaba, chiar daca eram singura de acolo. Eu si bucatarii. Insa mai aveam si zile in care ma duceam la aparatul de facut cafea, ii dadeam drumul si imi faceam o cafea, stand la una din mese si gandindu-ma la cum am ajuns aici, zambind. In functie de ce sectiune aveai-puteai avea oricare de la 1 la 9, se schimbau in fiecare zi- aveai anumite atributii dimineata inainte de a deschide, in timpul tranzitiei de la micul dejun la pranz si inainte sa pleci cand veneau serverii de noapte. La inceput intrebam eu tot ce aveam de facut ca sa fiu sigura ca nu uit ceva, insa spre sfarsit, ajungeau altii sa ma intrebe nimic. Si era minunat sa stii. Sa fii tu cel care stie ce e de facut. Te facea si mai mult sa simti ca apartii locului.

Bucatarii vedeau ce stresati suntem si cat de mult munceam. Si vedeau cum ma chinui sa fie totul cat mai perfect. Si imi mai dadeau capsuni, sau chicken strips sau pepene. Pentru ca si eu aveam grija de ei cand ii vedeam cate comenzi aveau de facut. Ba un zambet, ba o gluma, ba o cola cu gheata. Si uite asa ne ajutam reciproc sa trecem peste anumite lucruri. Pentru ca nimic nu te face sa te simti mai bine decat glasul lui Jose cu accentul sau de mexican intreband „Are you ok, Roxanne?” Sau al lui Andre zicand cu acelasi accent „Smile, seniorita!” Sau pe Reggie cand se uita la mine si imi vedea privirea disperata ca mancarea mea nu e gata, iar oaspetii erau cam nerabdatori „Tell me baby, what do you need?” Si ii aratam biletul meu care era departe si pe care, el il facea numaidecat.

Abia asteptam sa apara serverul de noapte care era in sectiunea mea ca sa pot pleca acasa. Asta se intampla la ora 2, insa mai aveam de fracut side work inainte sa plec si sa imi fac hartogariile. In fiecare zi aveam de raportat tot ce vanduseram in ziua aia, cate carduri, cati bani cash, care room charge-uri si altele. Si uite asa te apuca ora 3 uneori chiar 4 tot in restaurant. Si cand ajungeam acasa nu faceam altceva decat sa dorm. Pentru ca eu una, al doilea loc de munca cu programul acesta nu imi puteam permite.

Plus ca nu m-am dus acolo sa ma imbolnavesc de nervi sau de plamani. Bine, am venit acasa cu spatele in dureri, cu incheieturile nu tocmai functionabile si cu muschi incaltiti. Insa astea-s fleacuri.

P.S.: Pentru oricine vrea sa plece cu work and travel, sfat prietenesc dupa ce mi-am vazut prietenii venind plangand de la munca, nu va duceti sa lucrati ca si house keeper. Da, se plateste cu 20 de centi mai mult pe ora, insa o sa vezi lucruri atat de dubioase, incat o sa fii fericit daca o sa ai closeturi infundate. Sfat prietenesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s