Pai bun, am stat eu 3 luni in Canion, dar una e sa stai in Canion, alta e sa te duci IN Canion.

Mi se pare rusinos sa stai intr-un loc o perioada de timp nu scurta si sa nu profiti cat poti de mult. Mai ales ca nu ai siguranta cum ca te-ai mai intoarce vreodata acolo.

Si eu, curajoasa si activa din fire, am zis ca nu plec din Canion pana nu ajung la rau. Adica jos de tot. Se lasa jos jos jos, le place jos jos jos, lalalala :))

Asa ca mi-am cumparat ghete de hiking, am cumparat multa apa si dulciuri, l-am luat pe P. de manuta si am pornit. Planul initial era sa petrecem o noapte jos, la Phantom Ranch ca tot omul, insa am inceput eu sa vociferez, mare si tare cum ca putem sa mergem si sa ne intoarcem in aceeasi zi. Asa ca ne-am dus pana la rau si inapoi intr-o singura zi. 13 ore. Continue de mers si gafait. Si incercat sa nu lesin.

Grivie-Marele Canion-Hiking 2013

Let’s go hiking 🙂

Cand am mentionat mai sus cum ca sunt activa, a fost cea mai mare minciuna pe care am spus-o. Eu as putea trai facand nimic. Patul mi-este cel mai bun tovaras, iar a face absolut nimic este cel mai usor si placut pentru mine. Mda, sunt lenesa din fire.

Mule ride

Mule ride

Ne-am trezit, am mers la restaurant sa luam mic dejunul campionului si am pornit la drum. Fericiti, dornici de facut poze si de cucerit Canionul. Vedeam oamenii care se intorceau desfigurati, insa noi eram ca Scufita Rosie, fericiti si mult mai mult decat naivi pentru ce va sa vie. Am facut intrecere cu o fetita de 7 ani care ne tot depasea si pe care am intrecut-o de 5 ori. Ba ea, ba noi. La un moment dat am pierdut-o definitiv, probabil ca ne-a luat-o inainte si a ajuns la rau si inapoi cu mult inaintea noastra.

Grivie-Marele Canion-Work and Travel 2013

Map of the trail

Am mers pe Bright Angel Trail, care era mai lung, insa nu atat de abrupt ca si Kaibab. Am mers in zig-zag continuu, am facut poze, am glumit, am facut intreceri imaginare cu alti oameni care se duceau si ei agale la vale. De sus pana la Indian Gardens am mers 4.6 mile, cam 7 km si jumatate. Ne-am oprit sa ne odihnim picerele si sa ne bucuram de umbra. Apoi, el necrezand ca eu vreau sa merg la rau rau, adica jos de jos, am facut stanga si am mers la Plateau Point de unde am putut vedea raul de sus. De la Indian Gardens pana la Plateau Point este un drum usor, fara a cobori sau a urca, insa nu e pic de umbra si trebuie sa stai cat mai departe de soare, un drum de 1.7 mile, cam 3 km.

Nefiind satisfacuta si cu picioarele departe de rau, l-am convins sa mergem pana la rau, jos de tot. Ne-am intors la Indian Gardens, adica inca 3 km de mers la intoarcere, de unde am pornit la drum spre rau. Primul sfert de drum a fost ok, nu foarte abrupt, era realizabil. Insa cand am dat de drumul intortocheat, fara de sfarsit si foarte abrupt, baiatul a fost cam sceptic si m-a rugat sa ma gandesc de 3 ori si bine de tot inainte sa decid ca vreau sa mergem. Dar cum eu sunt cea mai cea si cred ca nimic nu ma doboara, bineinteles ca am zis Hai! Am agatat si un chinez pe drum fiind despartit de colegii lui care nu voiau sa mearga pana la rau si voia sa se duca, insa nu-i venea nici lui, cat de chinez era, sa se duca singur. Asa ca a zis ca daca noi decidem sa mergem, vine cu noi. L-am salvat. Cu mancare si apa. Si el cu putina motivatie. Putina. Mai mult disperare pentru ca la urcare era disperat ca se face intuneric si ca o sa murim in canion. Ba cand a vazut o caprioara-nefiind obisnuit cu ele la fiecare colt- ne-a lasat in urma si a grabit pasii ca sa iasa mai repede si in viata . De la Indian Gardens am coborat inca 3.8 mile, acestea insemnand 6 km si 11.

Grivie-Marele Canion-Colorado River-Hiking 2013

Colorado river seen from Plateau Point

Grivie-Marele Canion-Colorado River-Hiking 2013 (2)

Colorado river seen from the bottom of the Canyon

Am avut impresia ca mergem degeaba pentru ca raul nu se mai arata. Iar apusul era la primul colt. Si noi eram deja disperati si terminati de oboseala. Insa am fost perseverenti si am reusit sa mergem la rau, Pacat a fost ca am nimerit o portiune plina de namol, asa ca raul nu era albastru, ci maro. Insa da, am ajuns la  fundul pamantului, daca sapam putin dadeam de infern nu alta.

Frumosul a fost ca la vale e bine, insa la urcare cum? Am strans din dinti si am inceput sa urcam. Ei bine, eu sunt mare si tare, dar nu cand e vorba de urcat. Nu cand e vorba de antrenat muschii mei inexistenti si nu cand e vorba sa intre atat de mult aer curat si pompat de gafaielile mele constante in plamanii nu tocmai rozalii. Am avut wsarfe infasurate in cap, udate constant, dulciuri pompate si apa cu duiumul. Incurajari verbale, injuraturi in romana, in engleza in limba mea proprie. Ganduri sumbre despre cadavre care raman pe fundul Canionului pentru ca e prea scump sa fie scoase. Nu stiu cum, insa am ajuns inapoi la Indian Gardens. Inca nu se inserase, iar eu capatasem un bronz de tractorist care inca, dupa o luna de zile, ma bantuie.

"The plants you see here are the living desert... They grow by the inch and die by the foot"

„The plants you see here are the living desert… They grow by the inch and die by the foot”

Am reumplut bidoanele cu apa si am pornit la drum. Din nou. Canionul sus are roca alba, insa dupa al doilea tunel incepe roca rosie. Si cum urcam noi agale si ne mai opream din cand in cand salutand altii ramasi in urma, eram ingroziti ca roca rosie nu se mai termina. Urasc rosul!

I've been there

I’ve been there

Beauty

Beauty

White is far away

White is far away

Disperata si simtind ca lesin, am zis ca daca vreodata mai spun ca limba chineza e grea sa ma gandesc la ziua aia. Si sa-mi dau doua palme. Cu greu am ajuns si la portiunea de roca deschisa la culoare si am simtit ca suntem salvati. Insa nu ajunsesem sus. Uitandu-ne inapoi in bezna totala, dar totala a canionului, mai zaream ici si colo alti nefericiti care incercau sa reuseasca sa ajunga inapoi teferi. Si ce sa vezi, auzim si un „AAAuuuuuu!!” Si eu ma panichez crezand ca-s lupi, P imi spune ca-s coioti. Si ce dracu facem noi daca ne ataca coiotii?! Mareste pasul pentru 3 secunde, opreste-te sa te odihnesti 3 minute.

Cand am pus piciorul pe asfalt nu mai puteam sa ne stergem zambetul de pe buze. Vedeam  masini. Si alti oameni. Si civilizatie. Si eram in viata.

Am mers 4 zile eu schiopatand de durere musculara, el de basicile din talpa. Insa acum puteam si eu spune musafirilor mei ca am fost in canion si cat de frumos a fost, insa ca nu voi mai repeta experienta nici in viata asta, nici in vreo alta!

Acum daca eu am facut socotelile bine, am cam mers vreo 33-34 de km. Ba la vale, ba la deal. Iar prietenul meu este mandru de mine:

She did it! I am very proud!

She did it! I am very proud!

And we fucking did it! We fucking hiked the bitch!

We fucking hiked the Canyon!

We fucking hiked the Canyon!

We conquered the beast!

We conquered the beast!

P.S.: Thank you P. for always being there. I could have never made it without you!

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. George93 spune:

    biutiful! :))

    Apreciază

  2. […] Shanghai. Vreau sa vad Shanghai. Asa cum nu poti spune ca ai fost in Canion pana nu te-ai dus pe fundul pamantului, asa si aici, nu poti spune ca ai stat in Shanghai daca ai vazut doar 3 stradute si mancat in 4 […]

    Apreciază

  3. […] fost o minunatie! Inca se da o lupta in mine de cand am fost acolo care e pe primul loc. Canionul sau Zidul. Ca sa ajungi la Zid ai multe variante si multe parti ale zidului din care sa alegi. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s