Slabe, tari. Lungi, subtiri. Colorate, albe. Scumpe toate. Daunatoare toate. Si totusi le iubim♥

Primul fum l-am tras cand aveam vreo 6 ani. Nu m-am inecat, nu am facut ca in reclame sau in filme. Eram doar super panicata. Si mai mult decat panicata, eram curioasa. Mama a fumat mult si mai mereu. Acum s-a lasat, pentru ca e femeie puternica. Si cum fuma ea asa, bineinteles ca ma aciulam pe langa ea si o priveam fascinata. Cum tinea tigara intre degete, cum fumul iesea din capatul tigarii in linie dreapta ca cel de pe horn. Cum, cu eleganta si rafinament, o ducea catre buze si cum tragea din ea cu putere. Cum tinea fumul acela in plamani cateva secunde si cum apoi, iesea parca de 10 ori mai mult decat trasese.

Si intr-o zi de vara, cum stateam asa pe hai sa-i zicem prispa casei, suna telefonul fix. Mama pune tigara in scrumiera-care de fapt era o strachina minuscula si verde- si se duce sa raspunda. Am zis, acum e acum. Trei sferturi din timp am analizat pozitia in care pusese tigara ca sa fiu sigura ca am s-o asez fix in aceeasi pozitie pentru ca ea sa nu-si dea seama. De parca femeia se uitase cum o pusese. Si mi-am facut curaj. Am luat-o din strachinusa verde si am fugit dupa casa. Am tras repede un fum, am vazut ca si eu pot scoate fumul acela si, mandra de reusita mea, am dat fuga inapoi sa o asez, sa fiu sigura ca e fix in aceeasi pozitie. Faptul ca mama nu a zis nimic demonstreaza capacitatea mea vizuala de a pune o tigara intr-o strachina verde fix in locul in care ea o pusese cu cateva minute mai devreme. Numai eu stiu cum imi izbucnea inima si cum ma durea in capul pieptului de frica sa nu cumva sa isi dea seama. Nu mai tin minte daca fumul acela l-am tras in piept sau doar in gat, probabil ca am pufait putintel si gata. Cert este ca nu il voi uita, nici pe el, nici pe strachina verde si nici pe mama cum fuma ea cu o eleganta aparte.

Sa nu ma intelegi gresit, nu m-am apucat de fumat de la 6 ani. Aceea a fost doar o nebunie de-a mea pe care nu o voi uita. M-am simtit „rea si tatuata”, independenta si sireata, o mica vulpita. Ceva de care mama avea sa afle muuuult timp dupa aceea. Normal ca i-am zis, doar e mama. A ras.

Apoi 1-4 am uitat de tigari si toate alea, de peripetia mea in spatele curtii si de sentimentul acela de fetita strulumbatica. Am fost o fetita serioasa, mult prea serioasa pentru varsta mea, genul care rupe scrisorele de dragoste in fata lui si arunca lumanari in forma de inimioare la cosul de gunoi al clasei de fata cu toti colegii. Am fost o fetita serioasa, dar deloc draguta.

Din clasa a5a-a8a, ei bine, asta a fost o perioada plina de confuzii. Din nou, uitand de peripetia mea si de faptul ca admiram fumatorii, nu suportam oamenii care fumau. Nu adultii, ca adultii pot sa faca ce vor ei, vorbesc despre pustanii de varsta mea sau mai mari, din scoala, care fumau. Am avut mania de a nu permite nimanui sa fumeze de fata cu mine. Baietii mai mari stiau ca atunci cand ma apropii sa-si stinga tigarile si sa ascunda pachetele pentru ca le rupeam. Fara mila, fara discutii, am rupt tigara dupa tigara, pachet dupa pachet. Acum ca ma uit in spate, ma doare inima de buzunarele baietilor alora si de pretioasele tigari care sedeau rupte de spate pe ciment.

Si cum karma mereu are grija de oricine se crede bastan baban, ajungem si la liceu. Asa cum el a fost primul care m-a invatat pe mine sa fumez, asa si eu am fost prima pentru altii pe care i-am invatat sa fumeze. Si am inceput, usor usor, sa imi aduc aminte de mama cum statea cocotata si fuma, de mine cum m-am furisat si cum, acum eram „fata mare” si aveam voie sa fac ce vreau. Dar mi-am adus aminte si cum, ca un om ingrozitor am rupt la tigari si pachete si cum, intr-o zi am sa platesc pentru fiecare firicel de tutun de pe asfalt.

Dar mno. Imi place. Fumez nu pentru a fi cool, nu pentru ca nu am ce face. Fumez pentru ca imi place. Am amintiri care sunt pline de tigari postite dupa blocurile gri la liceu cu fetele, la petreceri, majorate si iubiri. Nu fumez mult pentru ca nu vreau sa ma distrug de tanara. Nu fumez tigari tari pentru ca nu e ok sa ma ia ameteala si sa mi se inmoaie picioarele. Pot si fara ele, cand ma duc acasa daca nu ies in oras, pot sa beau cafeaua cu mama fara sa am nevoie de o tigara. Mereu am tinut pachete in geanta. Mama stia. Desi nu cotrobaia prin lucrurile mele, stia. Desi mereu ii spuneam ca miros asa de tare a fum ca doar na, toti din jur fumeaza si jos la subsolul localului x nu se aeriseste si ea zicea dada si ma lasa in pace. Stiam ca nu ma crede. Stiam ca stie, dar ca ma lasa in pace si imi ofera libertate.

Cauta mama nu stiu ce si i-am zis ca e in geanta mea de pe pat, uitand ca acolo sunt si tigarile. Ia mama ce ii trebuie, scoate capul pe usa si imi zice, cu un ranjet pe fata, aratandu-mi pachetul si balanganindu-l intre degete:  „D-astea fumezi acu, huh?” Rade si il pune la loc si pleaca in bucatarie. Am crezut ca mor de nu stiu de ce. De rusine, de uimire, de mandrie la atitudinea ei. A fost o treaba.

Cand e vara si ies la terase cu prietenii si iese si ea in oras cu Mtu, mereu ma suna inainte sa se prezinte pe centru. Mai in gluma, mai in serios, ma suna si ma anunta ca e in locul x si ca daca vreau sa ascund ceva, sa o fac ca trece pe acolo. Si o fac. Nu ascund, doar sting. Nu m-a vazut niciodata cu tigara in mana sau intre buze. Nu am fumat de fata cu ea si nici nu am s-o fac vreodata. Pentru ca e mama si o respect prea mult sa ma vada. Pentru ca ea nu mai fumeaza de ani buni si pentru ca ar fi o mare nesimtire sa ma duc in bucatarie si sa imi aprind o tigara. Pentru ca pur si simplu, nu pot fuma cu ea, chit ca e in camera de hotel la etajul 7 si eu jos pe terasa. Nu intra. Nu pot. Dar nu pentru ca ma ascund, ci pentru ca o respect.

Iar acum, de 3 ani de cand sunt la facultate- mda, ieri a fost ultima zi de facultate- balotez cat vreau. Azi 10, maine deloc, poimaine 2, inca 3 zile deloc. Depinde de stres de chef si de circumstante. Insa placerea este inca acolo. Si va fi mereu.

Nu ma deranjeaza varufl degetelor care miros a tutun. Sunt innebunita dupa mirosul de parfum amestecat cu cel de tigara. Nimic nu se compara cu un mic dejun format dintr-o cafea si o tigara. Nu poti sa stai rezemat de umbrelele de stuf cu fundul in nisip si ochiii atintiti spre mare si sa nu ai o tigara intr-o mana. Tigara, ca si muzica te poate baga sau scoate in/din mii de stari.

In raspuns la cei care impun partenerului de viata sa se lase de fumat:

1. Stii chestiile alea care-ti plac la ea, care o fac sa fie EA, cu bune cu rele. Ei bine, tigarile si fumatul fac parte din ea. Daca ea nu decide sa se lase de la ea putere, nu ai dreptul sa ii impui nimic. Mai ales daca si tu ai fumat.

2. Daca n-ai fumat in viata ta si te indragostesti de o fumatoare, Bad luck Brian! Ori te apuci si tu, ori o lasi in pace sa-si faca damblaua. Si ea te lasa sa te joci Fifa si mai stiu eu la ce alte chestii te uiti.

3. Daca amandoi fumati, sa fiti fericiti nene. Postiti tigarile cand nu aveti chef sa fumati mult, aprindeti-va separat cand sunteti egoisti. Zambiti printre fumuri si hamace si descoperiti lumea.

Oricum va face ce vrea ea. Chit ca iti spune tie ca nu sau ca da. Daca vrei sinceritate, nu impune. Daca vrei minciuni, impune si forteaza-i mana. Asta e numai inceputul minciunilor care vor fi sa vie.

Enjoy!♥

EA: It’s just a cigarette and it cannot be that bad
EL: Honey don’t you love me and you know it makes me sad?
EA: It’s just a cigarette like you always used to do
EL: I was different then, I don’t need them to be cool

EL: It’s just a cigarette and it harms your pretty lungs
EA: Well it’s only twice a week so there’s not much of a chance
EL: It’s just a cigarette it’ll soon be only ten
EA: Honey can’t you trust me when I want to stop I can

EA: It’s just a cigarette and it’s just a Marlboro Light
EL: Maybe but is it worth it if we fight?
EA: It’s just a cigarette that I got from Jamie-Lee
EL: She’s gonna get a smack and I’m gonna give you three

[Both, at the same time]
EA: It’s just a cigarette and I only did it once
EL: It’s just a cigarette it’ll soon be only ten)
EA: It’s only twice a week so there’s not much of a chance
EL: It’ll make you sick so there’s not much of a chance)
EA: It’s just a cigarette and I’m sorry that I did it
EL: It’s just a cigarette and you’ll be sorry that I did it)

EA: Honey can’t you trust me when I want to stop I can!

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. George93 spune:

    Mama ta pare o doamnă tare de treabă ;))

    In prima propoziție, cuvântul <> se referă la verde/verdeață? Nu prea am văzut țigări colorate, deci mi se pare tare ambiguu =)))

    Apropo, vocea fetei e superbă

    Apreciază

  2. ileana spune:

    O fi mama ta geniala, dar nici fiica ei nu o dezamageste!! Iubita mea!!!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s