Pai ce sa mai zic, cafea, ciocolata de fel si fel, cornuri, jeleu, Milka la greu in forme vaste, cadou de Craciun, sosete, pijama flocosibila si inca cate si mai cate.

Pachetul trimis saptamana trecuta si asteptat cu sufletul la gura de doua continente, a sosit. Am si speriat-o pe receptionera ca nu puteam sa zic nimic ci doar sa arat cu degetul pe tabla numarul camerei si sa ma sufoc inabusindu-mi rasetele si tipetele.

Pentru ca ESCU are grija unul de celalalt de oriunde ar fi. Iar mama demonstreaza inca o data ca este una dintre cele mai minunate si cool fiinte de pe pamantul acesta, de la inceputuri pana la sfarsituri.

Si nu e vorba de rasfat, desi daca stau sa ma gandesc, este si putin rasfat. (Ca doar e mama, iar eu is copilul ei.) Este vorba ca femeia aceasta, pe care nu am idee cum o sa fac vreodata sa o merit si sa o rasplatesc pentru macar jumatate din cate a facut- si stiu ca o sa mai faca, nu m-a lasat nici o clipa din bratele ei. Mi-a oferit toata libertatea de care am avut nevoie si pe care am vrut-o, m-a lasat sa ma dau cu capu de pereti, de prag, cu nasu de pietre, de asfalt. Mi-a spus ce si cum, cand e bine si cand nu.

Nu a asteptat sa vada cum dau gres sau sa-mi tipe in urechi constant, s-a dus in bucatarie, si-a facut o cafea si m-a asteptat. „Sa vorbim.” Niciodata prelegere, niciodata repros. Mereu comunicare. Mereu imi luam pozitia de copil vinovat si asteptam. Si ea astepta. Si pentru un timp, amandoua asteptam ca cealalta sa zica ceva. Nu se auzea nimic, din cand in cand cate un sorbit din cafea, dar ii simteam privirea. Insa mereu incepea ea, insa nu cu prelegere, ci cu un „Hai, zi care-i treaba.” Si vrand nevrand spuneam. Inca de la inceput am baut si eu cu ea, acesta devenind ritualul conversatiilor noastre din bucatarie. Am inceput cu apa, lapte, lapte cu cacao pana am ajuns la varsta sa beau aceeasi cafea ca si ea.

Iar acum ca ne despart mari si tari-la propriu-, ore intregi-fus orar nemernic- si inca altele, facem in asa fel incat tot aproape suntem. Pentru ca nimic nu se compara cu iubirea si grija familiei si mai ales a mamei. Oricat o sa tipe la tine si nu o sa-ti convina multe din ceea ce face, mereu va fi acolo. Neconditionat. Ca e vorba de febra, bani, sfat, boala, imbratisare sau 13 kile de dulciuri. Mereu va fi acolo.

Ai grija ca si tu sa fii acolo pentru ea. Desi vei avea copiii tai. Desi vei avea barbatul tau si prietenii tai. Fa-ti timp mereu pentru ea.

Pentru ca ea, ea e UNICA!

Cu hiper de super!

Cu hiper de super!

Reclame

Un răspuns »

  1. ileana spune:

    te iubesc Prima mea!! Intotdeauna voi fi oriunde veti fi voi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s