Vorbeam zilele trecute cu un prea bun prieten de acasa si imi spune urmatoarele:
Ttu: Ca o mica paranteza, de vreo 2 luni ma gandesc zilnic la tine.
Reu: Da? Cum s-a intamplat? Nu mai ai femei?
Ttu: Pai esti acolo, departe, intre mancatori de oameni. Stii, sufletul meu prajit are mustrari de constiinta cand se gandeste ca poti fi confundata pe strada cu cine stie ce sushi. Lasa, ma, femeile.
Multumesc Ttu ca imi porti de grija. Pot fi cel mai bun sushi de pe pamant, am avut grija sa ma acopar cu un strat de rautate suficient de gros incat nimeni sa nu atenteze. Ajung acasa la sarmale acusica!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s