Scrisoarea unui neparinte catre un parinte

COPILUL TAU NU ESTE RESONSABILITATEA MEA!

~~imi asum tot hate-ul care va urma din partea parintilor, desi consider ca parintii adevarati sunt cei care se implica in viata copilului lor~~

Buna draga parinte, ce mai faci? Liniste si pace? Da de unde, ca dupa ce a aparut cel mic nu prea mai stii ce inseamna liniste, dar pentru tine este normal si miunat sa fie asa, pentru ca, ai un copilas, carne din carnea ta. Ghici ce, pentru mine este un calvar sa-ti fiu vecin. Cum, eu sunt de vina ca nu inteleg ce inseamna sa fii parinte? Eu zic ca nu. Este alegerea mea sa fiu un neparinte si nu trebuie sa ma explic de ce am ales asa, ca nici pe tine nu te intreb de ce ai ales sa fii parinte. Daca cumva a fost o alegere la mijloc. Insa esti, si ar trebui sa iti asumi responsabilitate pentru asta.

Probabil este un lucru minunat sa te lauzi pe la rude si prieteni cu micutul tau. Ca face asa, ca drege asa, ca e educat si destept. Pai cum este el educat? Ca pe mine pe strada ori in scara de bloc nu ma saluta, desi suntem vecini. A, este timid, am inteles. Iti dau un pont, poate iti foloseste.

Cand eram mica si mergeam cu mama undeva si ne intalneam cu cineva cunoscut ei, ma strangea mai tare de mana si automat stiam sa zic „Sarut mana!”. Crezi ca eu nu eram timida? Crezi ca eu cunosteam acei oameni? Dar mama a avut mereu grija ca eu sa fiu respectuoasa, chiar si din reflex la varsta aceea, fara ca macar sa vad cine este in fata mea.

Stii cum este sa traiesti in comunitate? Nu prea stii. E frumos cand iesi cu copilul si socializezi cu alti parinti? Poate este, nu as avea de unde sti, ca doar eu nu sunt parinte. Dar stii ce stiu? Ca nu este ok ca al tau copil sa se plimbe pe trotineta/bicicleta sau orice are roti in casa, mai ales cand stai in apartament, si mai ales, in mod subiectiv, cand stai deasupra mea. Asa cum neparinteala mea care ar putea asculta muzica la maxim in fiecare noapte nu te deranjeaza pe tine, pentru ca din bun simt nu o fac, asa si tu ar trebui sa ii explici micutului ca ce are roti se foloseste doar afara. Poate e din cauza ca sunt neparinte, poate doar noi, neparintii, gandim asa.

Stii cum este sa iti trimit mereu mesaje mult prea respectuoase, pe care nu le meriti, sa nu mai sara copilul in continuu in casa? Ca eu sunt sub tine si nu aud decat alergatura si Bum Bum Bum! Stii cum ma simt cand vad ca imi vezi mesajele si ori imi raspunzi cu nepasare si dai vina pe pandemie(care apropo, s-a terminat!), ori imi dai doar seen si incurajezi copilul sa continue? Eu inteleg, jur, ca este cel mai de pret omulet al tau. Tocmai de aceea nu inteleg de ce alegi nu te implici deloc in viata lui.

Eu, ca neparinte, cred ca daca te-ai juca cu el, i-ai citi ceva, i-ai da sa faca anumite lucruri ca sa isi consume energia, nu ar mai vrea sa alerge in continuu, toata ziua, in toata casa. Asa mi se pare mie, neparintele, ca ar fi normal. Sa ma implic in viata copilului meu si sa il invat ce inseamna comunitate si respect fata de oricine. Daca nu, as putea frumos sa ma mut in padure unde sa poata urla si sa topaie in voie. Asta daca as avea bunul simt sa-mi pese de vecinii mei(care, ca o paranteza, nu mi-au gresit nici macar cu un cuvant.)

Eu, ca neparinte ce sunt, cred ca rolul tau, pe langa cel de faleala cu copilul la prieteni si la rude, ar trebui sa fie de mentor si model. Nu astepta sa vina educatoarea sau invatatoarea sa-ti modeleze copilul. Cand alt copil este obraznic, spui ca nu are cei 7 ani de acasa. Pai tu i-i dai copilului tau, ca sa poti vorbi de copilul altuia? Esti aprig atunci cand altul iti face ceea ce tu faci. Mai gandeste-te!

Neparintii astia, pot vorbi multe despre ce inseamna parinte fara ca macar sa aiba dreptate sau vreun mic habar. Insa as dori totusi sa stiu ca si unii parinti sunt de acord cu mine. Pentru ca altfel, consider ca toti veti creste niste „monstri”.

Sustinerea trebuie sa fie reciproca, fie ea in clipe de izolare sau nu. Pentru ca noi trebuie sa fim oameni si sa ne facem viata mai usoara unii altora.

Ce vorbesc eu aici poate fi o exagerare pentru unii, insa trebuie notat ca galagia si bufniturile sunt constante pe parcursul zilei si sunt mereu, fie izolare, fie nu. Doar ca de cand cu izolarea, motivul este ca nu poate iesi afara. Si inainte? Sau acum, dupa? Care mai este scuza?

Eu, neparintele, te intreb: Atunci cand copilul tau alearga efectiv in continuu pana mult dupa orele de culcare, ce este de facut?

Eu, neparintele, te intreb: Cand copilul este incaltat in casa (asa am eu impresia, pentru ca eu stiu ca cei mici alearga majoritatea pe varfuri si nu pe calcaie sau atat de apasat ca sa poata ingropa cartofi) si nu face decat ture-ture, de nici o camera de la etajul inferior nu este ocolita de sunetele topaitului, ce este de facut?

Eu, neparintele, te intreb: Atunci cand pana si vecina de sub mine ma intreaba cum pot sta cu toate zgomotele de deasupra, ce este de facut?

Eu, neparintele, te intreb: Cand te rog frumos sa imi spui daca pot sa te ajut cu ceva sau daca ai nevoie de ceva ca sa rezolvam situatia creata si te rog la orele 23 sa inceteze ca nu pot dormi, ce este de facut?

Eu, neparintele, te intreb: Cand eu sunt nevoita ca de cand ajung acasa pana seara cand ma duc la culcare sa ascult in continuu muzica suficient de tare, ca rotile de plastic pe parchetul gol sa nu se mai auda, ce este de facut?

Eu, neparintele, te intreb: Spune-mi tu, parintele, ce pot face eu, neparintele in aceasta situatie?

Daca as putea, m-as muta, dar problema este ca peste tot sunt parinti ca tine.

Repet, a fi parinte inseamna implicare.

Repet, copilul tau nu este responsabilitatea mea!

Repet, nu toti suntem facuti sa fim parinti!

Cu drag, un neparinte!

 

 

 

Tanar cu probleme de batran

Hey! Anul trecut pe vremea asta eram intr-un picior. Acum sunt in zero picioare.

Dupa cum poti citi aici, anul trecut am facut prima operatie pentru monturi la piciorul drept, pentru ca, dupa spusele medicului, era mai grav dreptul ca stangul. Am stat eu cu un picior asa si unul asa, dar nu mai suportam suruburile de la operatie. Asa ca am decis ca anul acesta sa scot suruburile si sa il operez pe celalat pentru a scapa odata pentru totdeauna de picioarele mele de baba si de dureri la orice pas.

Durerile pe care eu le-am avut din cauza monturilor au fost suportabile pentru ca ma obisnuisem cu ele. Dar nu am purtat tocuri, la nunti stateam jos, evitam pantofii cu toc cu orice pret din cauza durerii din mijlocul talpii(am si platfus) dar si ca ma strangea orice era putintel sexy. Nu ai habar cu cate se poate obisnui corpul uman cand vine vorba de durere.

Anul trecut am optat pentru a opera piciorul drept pentru ca a identificat montul ca artroza. Cum dracului sa ai artroza la nici 30 de ani, in conditiile in care nu fortezi nimic, si majoritatea miscarii tale este pana la frigider si inapoi( oare e frigiderul prea departe?) nu stiu. Ideea e ca e bine totusi sa te cauti si sa nu astepti ca lasa, ma duc maine, ma duc la anu, etc. Sunt si pe un grup cu batranele care au facut operatia si singurul regret este ca nu au facut-o mai devreme. Asa ca te incurajez sa te duci sa ai o discutie cu un doctor specializat, personal il pot recomanda pe doctorul Uscatu Marius, pentru ca din punctul meu de vedere este singurul care stie ce vorbeste si nu abereaza cand vine vorba de orteze si alte prostii.( Ca sa nu mai spun de cate peroane operate de catre alti doctori vin la dansul sa repare ce altul a stricat. Iar o operatie peste o alta operatie, adica o a doua de corectie este muuult mai complicata decat ti-ai putea tu imagina.)

Dar hey, te poti da oricand cu pasta de usturoi sau cu cine stie ce uleiuri in speranta ca osul se va pune la loc. Sau poti purta o orteza care vezi-doamne te ajuta, dar care realmente iti face de 1000 de ori mai rau decat daca ai lasa piciorul in pace. Daca pentru tine asta e logic, go for it.

Operatia de anul acesta a fost putin cu nabadai, am fost programata pe data x, m-am dus la 6 la spital, m-am pregatit, am intrat in preoperator pe la orele 12-13-mi-era o foameeee- si nu s-a putut face operatia, apoi s-a amanat si am fost operata de ziua mamei mele, pe 21 februarie (Mama, imi pare rau ca am stricat zilele noastre anul acesta). Eu zic ca a fost cu noroc.

Nu trebuie sa te iei nici dupa mine, nici dupa oricine altcineva atunci cand iti zice doare sau nu doare, mergi la 5 saptamani sau mergi la 10 saptamani, etc. Pe propria piele iti spun ca sa nu mai asculti la X si Y. Te informezi si stochezi date cu privire la ce vrei sa faci si cum a fost experientele oamenilor, dar nu este un lucru pe care sa te bazezi.

De ce spun asta? Pentru ca eu anul trecut cat am stat in spital nu m-a durut nimic, am fost ok, dar efectiv am fost o leguma-si cateva saptamani dupa ce am iesit-. Dormeam mult, nu imi vedea sa ma duc nici pana la baie, zaceam a prost cum s-ar zice.

Dar anul asta am fost pe energie, la fix cat sa ma mai simt bine inainte de COVIDu’ vietii.

Din nou asistentele de acolo sunt o minune de femei si se poarta omeneste cu tine. Tin minte ca m-am trezit in operatie si aveam paravan, vedeam doar capul domnului doctor. Eu stiu ca ii tot ziceam ‘Vreau si eu sa vad, promit ca nu misc piciorul. Vreau sa vad’ Dupa care m-au adormit din nou.

Spitalul a fost plin de prieteni care m-au vizitat si surprize lasate la receptie. Nu stii cat de bun este un Kinder Delice-desi nici nu cred ca am mai mancat pana atunci- cand este lasat ca surpriza la receptie. Multumesc Ttu!

Un sfat important pentru oricine are prieteni care trec prin orice fel de operatie. Suna-l! Ajuta-l! Du-te chiar daca iti spune ca e ok, nu e nevoie. Fii aproape chiar daca ai impresia ca are tot ajutorul din lume, ca doar nu e singur. Adica are pereche. Are cine sa ii cumpere. Are cine sa ajute. Daca e ceva, sigur va suna. Nu ma duc in vizita ca sa nu deranjez. Nu sta singur toata ziua, are cine sta. Nu are nici o legatura faptul ca stii ca e cineva cu respectiva persoana in casa cu sentimentul care este in sufletul ei cand vede ca te interesezi. Plus ca, e posibil ca ajutorul de care crezi tu ca are parte sa fie inexistent.

Asculta, insista, du-te macar 10 minute. Sa fie cineva o data la cateva zile pentru ca innebunesti singur in casa. Cat sa te mai certi si cu pisicile. Acum ca suntem fortati toti sa stam in casa, intelgi ce vreau sa zic.

Deci anul acesta am plecat de la asta:

2 zile spitalizare, vineri operatie, duminica acasa, analgezice puternice, gheata este cel mai bun prieten al tau, papuc de femei lotus, o gagica cool ca tovarasa de celula.

Clatiiite, am primit clatite de la Stu si Atu a venit cu bunatati de la cofetarie. Friendship is priceless.

asa arata piciorul meu stang la o zi dupa operatie. -tin radiografia invers, duh-

Acasa primesti tot ce iti trebuie si te duci la control intr-o saptamana. Timp in care te relaxezi la orizontala. La mine a venit mami sa stea cu mine ca sa nu-mi fac de mancare si curat prin casa si sa nu mor de singuratate. Dar te duci linistit la baie, te poti si spala dar trebuie sa ai grija.

Nu stiu cum se face baie in cabina de dus avand in vedere ca nu trebuie sa te uzi la picioare, dar in cada e super simplu. Trebuie sa ai putina forta in maini. Te pui cu spatele la mijlocul cazii si efectiv te lasi cu fundul in cada. Si te prijini cu o mana de marginea cealalta a cazii. Si practic stai cu picioarele sus-le poti pune pe un scaunel ca sa nu atarne- si cu fundul in cada si te speli in voie. E super relaxant si usor. Nu pun poza ca…. nu pun poza. haha.

Asta inseamna rasfat. Cine nu are grija de tine asa cum are mama ta, nu te merita. Punct. Invata sa te pretuiesti mai mult. Meriti.

Am fost la control, totul bine, este de 1 miliard de ori mai bine ca anul trecut. Am haine noi pentru inca o saptamana. Stai, muncesti de acasa, mai vine frate-tu sa-ti tina de urat, seriale, carti, telefon, etc. Sunt foarte multe ore intr-o zi cand nu ai activitate.

Pentru mine arata la fel, pentru doctor sigur arata diferit fara de acum o saptamana.

Iti mai spun si ca sunt foarte multe persoane care fac aceste operatii. Majoritatea femei, intr-adevar, insa daca tu nu ai auzit pe cineva ca a facut, asta nu inseamna ca trebuie sa te descurajezi.

Ha, inainte sa fac operatia anul acesta, prin ianuarie, stiu ca mi-am luat in picioare o pereche de pantofi cu toc cu care am cutreierat lumea- au ramas aiurea in portbagaj de la atata ‘purtat’. Si este o diferenta uriasa la cum se simte si cum se vede cel operat cu cel neoperat. Nu este strans si chinuit in pantof, nu se compara. Nu zic ca o sa incep sa port toace, dar daca la ocazii nu mai plang de durere atunci cand trebuie sa fiu doamna, sunt fericita.

Dupa consultul de o saptamana, Stu m-a insotit la spital si am fost si la o cafenea. Nu incurajez iesitul din casa, dar atata timp cand nu stai in picioare sau cu piciorul jos, e ok. Iei inca un scaun, te descalti si il pui acolo. Indicat e sa ai ceva sa acopei piciorul din respect pentru ceilalti. Orice se poate face daca ai putina incredere, imaginatie si mai ales oameni cu care sa faci.

In primul rand asculti ce spune doctorul si apoi asculti ce iti spune corpul. Daca poate sau nu poate.

Pe 4 martie a fost ziua mea si am facut-o old school, acasa. Am invitat oameni, am comandat la botu calului pizza si bautura si bam, home party. Deci lasa-ma cu nu anu’ asta ca e ziua cainelui vecinului. Orice se poate adapta cu putin efort.

7 martie, 2 saptamani de la operatie. Am reusit sa nu ma panichez si sa fac o poza sa arat lumii ce mandra sunt si ce bine se vindeca. Comparativ cu anul trecut.

Inainte sa iti dau poza, iti readuc aminte ca anul trecut efectiv nu mi se inchidea rana si asta a intarziat procesul de vindecare si readucerea mobilitatii foarte mult. Stii ce faceam anul trecut si anul acesta nu am mai facut? FUMAM!! In mama ei de viciu, anul trecut sincer nu am stiut ca fumatul poate dauna atat. Plus ca fumatoare inraita nu am fost niciodata. Deci un pachet la 2 zile mergea. Ce putea sa fie asa de grav?! N-ai idee.

Nu mai fuma! Nu ca faci vreo operatie si esti retardatul vindecarii ca ti-o iau toti inainte, ci pentru ca in mare este un cacat. Cum m-am lasat? Dintr-o data.

Cum iti iei mustata? Dintr-o data! Cum divortezi? Dintr-o data! -chiar daca te gandesti de o vesnicie sa o faci-. Cum elimini pe cineva toxic din viata ta? Dintr-o data! -block peste tot, mars!-

Nu exista nu pot. Punct. Fumez din clasa a 11-a-sorry mom- si m-am lasat dintr-o data dupa 10 ani. Bum pow k-boom!

Uite cum arata operatia mea la 2 saptamani post fata de cum arata anul trecut la 5 saptamani.

7 martie 2020- 2 saptamani de la operatie

23 februarie2019- 5 saptamani de la operatie

Singurul lucru schimbat a fost spiritul care a fost mult mai bun si faptul ca nu am mai fumat! Oameni si obiceiuri. Eu cred ca ceea ce am schimbat a facut toata diferenta.

Intalnirea de pe data de 7 martie avea sa fie ultima cu domnul doctor-pentru o perioada- din cauza CoronaVirus. A venit din Franta si ca un om responsabil, s-a autoizolat la domiciliu. Dar saptamanal ii trimit poze si il intreb ce sa fac mai departe. Cu ajutorul lui Stu am bandaje si betadina. Doar grija la ceea ce fac imi trebuie.

Anul acesta am fost norocoasa ca este vindecat frumos la suprafata, pentru ca anul trecut se prindeau bandajele de sangele acela mereu. Asa ca imi pare rau, nu stiu ce sa iti zic.

Daca te uiti la poza de pe 7 martie, stangul este umflat. Uite ce inseamna o saptamana diferenta:

14 martie- 3 saptamani:

Efectiv puterea corpului de a se vindeca este inimaginabila. Nu stiu ce vedeti voi aici dar eu vad frumusete de operatie pe cale de a deveni invizibila!

21 martie- o luna de la operatie

Am curatat, am pansat, am dat poze si domnul doctor a spus sa incep sa fac exercitiile la deget pentru a reda mobilitatea treptat. Nu vreau sa nu pot sa-mi flexez degetul si sa merg ca si cum ar fi de lemn.

I’m gonna be dancin’ in no time! Keep you posted!

28 martie- 5 saptamani de la operatie

Exercitii in continuare, nu mai am si pansament, doar fasa elastica pentru a nu rupe cojile cu soseta. Vreau sa pice ca s-a vindecat nu sa le rup si sa ma chinui iar sa se vindece rana provocata aiurea. Am spalat intreg piciorul cu apa si sapun, usor si pe langa operatie, adica am lasat sa curga apa peste tot si usor cu sapun, dar frecat pe langa operatie pentru ca de la atata infasat este foarte multa piele moarta. Este oddly satisfying! Pare mai sau ca sus pentru ca erau proaspat spalate si cojile se inmuiasera putin, dar va asigur ca e super bine.

4 aprilie- 6 saptamani de la operatie

Am primit vestea ca mai stau vreo 4-5 zile cu pantoful si incep usor, progresie aritmetica de 5 pasi pe ora sa merg fara pantof. Nu mult, nu fortat, putin ca sa inceapa piciorul sa se obisnuasca cu presiunea corpului. Pana una alta, le-am imbaiat cum trebuie, adica tinut cu totul in apa. Pana acum am spalat cu dusul usor, a curs apa cu sapun peste, insa nu au fost scufundate in apa. Incepe pielea moarta sa pice singura. Din nou, poate parea urat sau grav, insa nu e, este doar piele, mai bine zis coaja pe care nu vreau sa o dau jos fortat. Iar comparatie cu anul trecut, nu exista! Nu mai fumati!!!

11 aprilie- 7 saptamani de la operatie

Deci zilnic merg, fac exercitiile, sunt un pacient cuminte. Se vede si diferenta intre cum arata piciorul. Din nou, tot ce scriu aici este experienta mea si cum a reactionat corpul meu la tot. La tine e foarte posibil sa nu fie asa. Scriu articolele acestea doar orientativ pentru ca trecem prin acelasi proces, doar ca in alt ritm. Daca la mine a fost asa diferit la un picior si la celalalt, clar la tine va fi altfel. Sunt fericita. Sunt fericita ca am libertate, am inceput sa si conduc- avand in vedere ca piciorul proaspat operat este stangul si ca am masina automata nu este nici o problema-, dar tu urmareste indeaproape sfatul medicului si fa ce zice. Nu strica ce a reparat el, ca tot tu suferi!

 

P.S.:Inainte sa fim toti in carantina l-am intrebat pe domnul doctor de ce asa diferenta uriasa intre picioare-la modul recuperare- pentru eu sunt aceeasi, diferenta de ani intre interventii nu este, etc. Raspunsul a fost: ‘Iarna nu-i ca vara si piciorul drept nu este ca piciorul stang!’ Eu am crezut ca ma ia la misto, dar cumva are dreptate. Nici nu ma mai intereseaza, bine ca a fost asa si nu invers! De accea zic sa nu stai sa asculti la cum s-a tratat Lenuta si ce a facut Ionuta. Tu estu tu!

CM

Cum stau mult la pat, internetul a redevenit tovarasul meu suprem. Era si inainte, dar cu ATAT de mult timp la dispozitie, retelele de socializare ajung foarte repede epuizate. Ca sa nu mai vorbesc de plictisealaaaaaa….

Am ajuns sa ma uit pe Youtube la o emisiune despre oameni care sunt sau nu diagnosticati oficial cu OCD(Obsessive Compulsive Disorder) adica Tulburare obsesiv-compulsiva, manifestandu-se prin curatenie obsesiva. Obsesiva intr-atat incat oamenii isi petrec tot timpul facand curat in casa, spaland aragazul de 5 ori pe zi, saltele la fel, wc la fel, tot tot! Si au fost introdusi intr-un fel de emisiune gen Curat-Murdar cum era si la noi odinioara. Soc si groaza si pentru astia cand vedeau atata mizerie cat si pentru ceilalti cand vedeau cat trebuie sa arunce din casa ca sa fie una normala si locuibila.

Si tot uitandu-ma asa mi-am adus aminte de saltele mele noi, pisate. Nu de catre mine, de catre baiatu asta frumos    , dar daca stau sa ma gandesc mai bine, nu e chiar vina lui ca e frumos si cuminte si lenes, vinovatele sunt ele .

Am tot vrut sa faca si el puiuti, dar hormonii copiilor din ziua de azi sunt suuuper precoce( n-are nici un an). Pe langa faptul ca a decis sa pise toata casa si nu stateam decat sa fac pe catelul detectiv cu nasul mereu sniff sniff si sa curat, i s-a pus pata tragic pe saltelele de la patul cel nou.

Am incercat sa dormim acolo, sa fie mirosul nostru, sa orice. Nu si nu, lui nu ii plac saltelele acelea. Hai ca de curatat cureti, dar ce faci cand de la ora 22 incepe concertul? Simtise el vreo gagica undeva de urla atat de tare si toata noaptea. Asa ca bilutele din poza de mai sus nu mai sunt si am zis daca acum nu mai are bilute hai sa curatam saltelele.

Eu le-am curatat cand le-a murdarit, dar asa cum stiu eu, ceva fas fas si frecat sa nu mai miroasa. De mirosit nu a mai mirosit, dar salteaua mea imaculata a ramas cu pete suuper intinse. Mai, cand nu stii sa faci ceva, nu mai face cum stii tu ca mai rau faci. Stiam, dar nene, mirooosul. Nu puteam sa le las asa.

Gata, eram hotarata sa fac ceva in privinta asta, si daca tot vine pentru cele mici, sa o faca si pe cea mare unde dormim. M-am uitat pe net si am dat de ei. Nu stiu daca sunt altii mai buni, mai ieftini mai etc, insa eu pe ei i-am contactat. Foarte prompti si cu foarte mult bun simt! Cand am vazut ce iese din salteaua pe care dorm, la picioare acolo unde de fapt tu o vezi curata… nu e curata! S-a facut o treaba minunata si sincer, e una dintre cele mai bune decizii si bani investiti din ultima perioada.

Poti sa incerci tu sa freci si sa speli pana nu mai poti, mai ales la saltele nu ai cum sa scoti ce ai bagat in ea. Detergentul si apa, atata timp cat nu ai aspirator de trage tot, raman acolo.

-nu mi s-a parut o investitie mare avand in vedere ca tine in primul rand de sanatatea ta si apoi de estetic

-cel mai bine este sa ii chemi de dimineata pentru ca salteaua are nevoie de cateva ore pentru a se usca

-nu mai dati banii pe prostii.

Am senzatia ca acest cosmar cu pipiul nu se va opri la cateva oute taiate….

Hallux Valgus/Rigidus

Sfaturi utile pentru pregatirea de o operatie:

• da-ti jos unghiile
  • nu de tot, nu cu clestele. Daca nu am avut probleme pana acum cu spitalul, Reu a voastra tocmai ce-si facuse unghiile cu semi toooocmai ca sa o tina, ca stia ca mai ajunge la p***vara sa le refaca. Gresit. Nu ai voie cu nici un fel de oja la degete. N-am stiut. Sarumana pentru doamna la controlul preanestezic care mi-a zis, luati aminte si voi
• da-ti jos orice zorzoana
  • nu mai am cum aveam in liceu, mainile pline de bratari, dar nici goala nu umblu. Si tocmai ce primisem un lantic tocmai ca sa-mi fie cu noroc. Nu e voie cu nimic. (ca o paranteza la paranteza, face sens, iar acum ca ma gandesc, toate sezonele de la Grey’s Anatomy au fost vazute degeaba)
• nu mai trage de timp
  • dada, nu ai timp sa te duci sa te vada pentru mancarimea aia de pe buca dreapta. Dada, lasa ca nu se face mare alunita aia, mai poti sta. Dada, lasa ca X o avea mai mare si n-a patit nimic. E VORBA DE TINE. Si poti sa fii inconjurat de toti oamenii iubitori si grijuli. Atata timp cat tu nu tii la tine, degeaba tin altii
• nu mai zi ca e o problema de bani
  • slava Bunutului, sunt printre cei norocosi. Dar nu exista ceva mai imporant ca sanatatea. Cea mai mare greseala pe care o fac parintii este ca se neglijeaza pe ei pentru, cicatelea, copii. Este una dintre cele mai mari aberatii din lume. Te gandesti acum ca mai bine ii platesti excursia aia decat sa te duci la doctor. Dar daca mori? Sau daca, mai rau, ajungi la pat? Crezi ca-i mai pasa copilului ca ai facut sacrificii d-astea aberante pentru el? Trebuie sa fii tare sa-ti sustii copilul. Nu sa ajungi in prag de nenorocire pentru ca, de fapt, iti e frica, nu vrei sa stii ce ai, etc

 

Sfaturi utile pentru dupa operatie:

• accepta sa fii ajutat
  • nu cred ca este comod nimanui sa stie ca nu poate face x lucru pe care inainte il facea. In primul rand, trebuie sa intelegi ca e trecator, ca e vorba doar de o perioada si ca e normal. Dupa orice fel de operatie nu mai poti face tot ce faceai inainte. In al doilea rand, e ok sa te lasi ajutat. Nu mi-a placut niciodata sa faca cineva ceva pentru mine atata timp cat puteam sa fac singura. Dar trebuie sa accept si sa inteleg ca cine este alaturi de mine cu adevarat e ok sa ma vada si slabita si cu fata de spital si nespalata si cu picioarele taras
• ai rabdare si fa ce zice doctorul
  • atata timp cat ai ales sa faci operatie, ai ales sa faci operatia la Y doctor, inseamna ca ai incredere in acel om. Crede ce zice si fa ce zice. Chiar daca pentru tine poate e aberant ce zice el. Nu mai cauta alternative zise de unu si altul ca poate iti suna mai realiste. FA CE ZICE!

 

Acum sa incep sa va zic ce am facut eu.  Probabil daca am cititori cu foot fetish combinat cu handicap fetish sigur sunt un sex simbol. Priviti minunatia. Dar imbracata.

Eu personal nu mi-am vazut niciodata picioarele diferite de altele. Stiam de la inceput ca am monturi( hallux valgus) Ceea ce nu am stiut, este ca la piciorul drept am artroza (hallux rigidus) . Daca nu stii ce-s alea monturi, gandeste-te la picioarele bunica-tii. Sau bunica vreunui prieten. Nu stiu concret cand au aparut, pentru mine au fost acolo toata viata mea.

Pentru prietenii care se suparau ca nu am dansat la nunta lor, pentru oamenii care au crezut ca fac figuri cand spun ca ma dor picioarele…. na! Poate acum ma credeti.

Nu am purtat niciodata tocuri inalte. Sau daca am purtat, au fost de fatada pentru poza sau intrare. Ca sa nu zica lumea ca pe mine chiar ma doare-n cot de evenimentul lor. Nu plec niciodata fara leucoplasturi la mine. Multe. Mereu ma dor picioarele in aproape orice incaltaminte. Durere fizica, nu de la prea mult stat in picioare sau ceva. Dar am invatat sa traiesc cu ea si cu consolarea gandului ca ajung acasa si ma descalt.

Cand eram mica am purtat o perioada talonete, am purtat la sugestiile unei rude, unei cunostinte care vedea ca am monturi, orteze. Norocul meu e ca nu am crezut eu in ele si nu le-am purtat decat o perioada scurta de vreme.

Dupa ce Ltu l-a vazut pe domnul doctor Marius Uscatu la TV, a insistat sa il sun sa ma vada. Am facut o programare unde am aflat ca picioarele mele nu sunt la fel, le-a pipait doar si-a dat seama de problema severa a piciorului drept. N-am crezut neam ca am eu, la 26 de ani, artroza. Pai nici toate mamaile din oras n-au artroza la 80 de ani si am eu? A zis sa fac o radiografie si sa ma mai duc o data. Hai bine, fie. Am facut radiografia, am intors-o pe toate partile, mi se parea ca e identica la ambele picioare. Ma duc dupa vreo 2 luni, zic, m-a uitat omul, sa vedem ce zice. N-a pus mana pe radiogafii, la fel. Artroza. Din pipaiala. Baaaai nene! Da stati sa va uitati si pe radiografii. Se uita, acelasi diagnostic. Nu ma las si-l intreb. Unde vedeti ca e artroza? Si mi-a raspuns. Si mi-a demonstrat ca omul chiar stie ce face.

Acu, cand te gandesti ca trebuie sa faci o operatie, te gandesti la tot. Eu ma gandeam numai ca, nu o sa mai pot merge! Daca cumva se intampla ceva si o sa-mi tarai piciorul dupa mine de la 26 de ani? Daca o sa ma doara prea tare? Daca daca daca. Sincer, daca era dupa mine, nu o faceam. Mai asteptam. ( desi a zis ca trebuie sa o fac cat mai repede la dreptul ca sa intarzii cat pot distrugerea totala a articulatiei). Marele mau noroc a fost Atu care a tot insistat(ia-s ciocu lui) si care a promis ca va avea grija de mine. Am acceptat si am zis ca daca trec de asta, gata!

Am facut programarea, m-am dus la ora 6 acolo, nu simteam nimic. Am ajuns la sala de operatii, m-am dezbracat si mi-a pus branula aka fluturasul. Asteptand sa intru, atunci a fost un moment in care m-am gandit, ca batranii egoisti si suferinzi de ei, ca sunt astfel de momente in care esti singur. Te nasti si mori singur. Apoi mi-am revenit si mi-am dat seama ca nu sunt intr-un film si ca nu sunt nici singura. Am tot suportul de care am nevoie.

Cele mai critice ore sunt primele 48 de ore unde ai un cateter pe care iti baga calmante. Si fluturasul tot pentru asta e. De aceea stai internat in spital doua zile si intr-a treia iti da drumul. Gheata pe picior si calmante. Nu te doare nimic. Crede-ma! Daca mi-ar fi zis cineva, nici eu nu credeam. ( Am mintit. Doare. Cateodata mai rau, cateodata mai putin. Dar cat esti in spital ai voie sa ceri extra drugs, yeeey!)

Te poti deplasa la baie din prima ora dupa ce te duce in salon. N-as fi crezut, dar e adevarat. Mergi cu un pantof special pe care il vei purta pe tot parcursul recuperarii. Radeam cand l-am vazut pentru ca disertatia mea a fost pe tema mutilarii ca ascensiune sociala in China, iar jumatate din ea a fost despre femeile cu picioare lotus. Este conceput in asa fel incat nu calci decat in calcai.

Cat am stat in spital am mers cu cadrul pentru ajutor si pentru faptul ca piciorul nu mi-l puteam controla de la atatea calmante. Am inteles ca nu e bine sa lasi durerea sa se instaleze, ca nu prea o mai poti domoli dupa aceea cu nimic.

La externare iti da tot ce ai nevoie inclusiv calmante zilnice si calmante de luat doar in situatii critice de durere.

Recuperarea dureaza 3 luni. Da, e plictisitor si-ti amorteste fundul de la atata stat pe spate in pat. Riscul operatiei. Unul prea mic de platit.

Te costa prea putin un simplu consult care-ti poate oferi toate raspunsurile. Daca te confrunti cu asa ceva, iti stau oricand la dispozitie pentru intrebari. Daca as fi cunoscut si eu pe cineva care a facut o astfel de operatie nu as fi stat atat si nu as fi asteptat. Aveam si eu nevoie de raspunsuri la intrebari. Tu le poti avea.

Vineri ma duc la consult sa vedem cum e, keep you posted!

Update 25.01.2019:

In saptamana 1, 3 si 5 dupa operatie ai nevoie sa te prezinti la consult si cu radiografie.

Fiind si prima saptamana, m-am interesat cand este doctorul la spital, am facut programare cu o saptamana inainte la radiografie sa fiu sigura ca pot sa o fac si apoi sa il prind si pe doctor(mai bine suni mai devreme decat mai tarziu). Am fost la radiografie tot la Medlife(cam scarboase tantiile de acolo, au avut ceva ce nu mi-a placut deloc-doua dintre ele-. La fel si la consultul preanestezic. Doctorita aia(nu a fost cea care mi-a facut anestezia si nici nu a fost in sala de operatie in prima parte cat am fost treaza) e asa… nu stiu, tot scarboasa. Nu stiu sigur daca perceptia mea de om scarbos e la fel ca a ta. Sunt oamenii aia care prin felul cum vorbesc, tonul si mimica fetei ma fac pe mine sa ma stramb(in interior) ca atunci cand vad ceva scarbos). Dupa un bum bum piu de doua ori, radiografie bilaterala, mi-am luat pliculetul si m-am dus la doctor.

Am tot zis ca gata, acum o sa fac o poza sa vedeti si voi cum e, insa m-am precipitat si nu am facut. Dar va explic.

Este indicat sa tii cat mai mult timp gheata la picior. Ei bine, eu nu prea am tinut ca ma doare. Adica e piciorul bandajat, insa simt ca si cum tin gheata direct pe piele, te doare pielea. Mi-a zis din start ca se vede ca n-am tinut. Sa tin! Gata boss, o sa tin!

A desfacut mumia si a inceput sa-mi miste cu mainile degetul cel mare. Fortat. Mult. Moment in care nu voiam decat sa-i dau un pumn in fata! Scuzati, don doctor, insa am fost luata si prin surprindere, mi-e si frica ca o sa se rupa ceva acolo si chiar m-a durut! A trecut o saptamana de cand nu mi-am miscat degetul si acum bum bum pow!? Stie el ce stie, nu neg, a fost doar o reactie de autoconservare. A zis ca sa incep sa-l misc in sus si in jos mereu chiar daca doare. Face parte din proces.

In dreptul degetului cel mare e o taietura cam de… nu stiu… 3cm? Si mai e una mica de aproape 1 cm la degetul cel mic. Posibil ca nu zic bine, dar in fine, aia mare e cam cat doua falange, ok? Fiecare cu falanga lui. Doar ca… Eu inafara de nasturi nu stiu sa cos frumos. Adica n-as putea sa cos ceva frumos, cos asa… cu damburi. Asa e si cusatura mea de la picior, cam cum cos eu ceva rupt. Nu e lina si fina. Asa o trebui.

Mi-a dat cu betadina, a pus pansament acolo si m-a infasat cu o noua fasa. Acum am camesa noua pentru inca o saptamana. Vineri iar ma duc, doar ca de data asta fara radiografie.

Keep you posted!

 

Update vineri 1.02.2019

Desfacut, vazut, miscat fortat, crasnit din dinti, pus pansament, pus fasa, larevedere, lacrimi. Incepe sa nu-mi mai placa sa ma duc la domnu doctor. Nu voi incepe eu sa misc fortat din deget deoarece mai e putin din plaga nevindecata aka se mai vede niste carne vie acolo pe linia taieturii. Mi-a zis sa ma duc miercuri.

Update miercuri 6.02.2019

Desfacut, vazut, miscat fortat, crasnit din dinti, lacrimi, pus pansament, pus fasa, larevedere. Nu e nici foarte tarziu, dar nu stam nici foarte bine cu programul. Nu se inchide rana. Cand a miscat de deget, am vazut marea lui Moise desfacuta. Zici ca fiecare parte s-a vindecat singura, doar ca nu s-a lipit cu cealalta. Nu stiu daca era asa si data trecuta, ca nu m-am uitat in timp ce misca de deget. Probabil era la fel. Joi ma duc la radiografie, vineri iar la el… durere durere.

Legenda spune ca daca esti un cacacios si nu faci ce spune doctorul, oricat de automutilare ti s-ar parea, ca pana una alta cam asta e, atata timp cat iti provoci singur durere, cam acolo se ajunge, trebuie. Pentru ca vei avea un picior frumos dar total nefolositor. Nu vrea nimeni asta.

Cadou:

Update: 13.02.2019

Nu prea e update. Aceeasi rana neinchisa, aceleasi dureri. Nu vrea si nu vrea. Dar nu ne dam batuti.

20.02.2019

Cam la fel ca acum o saptamana, insa putintel mai bine. Mi-au fost date niste exercitii la sol pentru a reda mobilitatea degetului. Nu prea imi ies, dar nu ma dau batuta!

Ma tot uit la picior si ba mi se pare ca degetul mic o ia singur in dreapta si se desparte de ceilalti, ba ca nu mai stiu ce deget e cracanat, ba ca ce atata tamtam ca nu e mare diferenta intre ce a fost si ce este acum. Gresit. Pentru ca tu te vezi mereu nu iti dai seama de evolutia si de diferenta intre ce a fost si ce este. MEREU FA O POZA INAINTE CA SA TE POTI BUCURA DE EFECTUL DE DUPA.

Ca sa intelegeti, eu ziceam ca mereu picioarele mele au fost monturoase ca asa ma stiu si ca asa ma vad. Acum ca nu mai e, am zis ca ce mare diferenta?

Este o diferenta URIASA!!!

Pe langa faptul ca piciorul asta a fost paradit, saracul, inca de cand eram mica ( l-am oparit cu apa, de acolo si semnele-cand ii faceam cafea mamei-, la degetul parte pe exterior am avut operatie de unghie incarnata), abia acum imi dau seama de cat de mare era osul meu si cat de mare diferenta exista intre cele doua stadii. Ca sa nu mai vorbim ca piciorul operat este inca destul de umflat.

02.03.2019

E frumoasa taietura, s-a vindecat, acum domnu doctor iti va spune sa continui exercitiul la sol pentru a putea reda mobilitatea degetului. Totodata, ar trebui sa ai progresie aritmetica de 5 pasi pe ora( adica la ora 8 faci 5 pasi fara pantof, la ora 9 faci 10 pasi, etc, iar a doua zi o iei de unde ai ramas)

Cumva mi se pare ca s-a intamplat un click. Progresul mi se pare mare fata de acum doua saptamani. Corpul tau poate face minuni. Trebuie sa-l lasi in ritmul lui.

Ti se pare ca este urat, stiu. Este foarte multa piele care s-a strans peste alta piele si uite asa s-au format straturi de piele care cu timpul, vor cadea. Daca zici ca aici e rau, uite-te mai sus ca sa observi diferenta. Devine din ce in ce mai parfumel!

 

6.03.2019.

Inca nu am ajuns la doctor, dar trebuie sa iti dau sa vezi diferenta de doar cateva zile. Este UIMITOR!

Doar asa vezi progresul si te bucuri de ce ai resit sa faci si unde ai ajuns!

9.03.2019

Treaba merge bine, nu mai tipa la mine „mai mult, indoaie mai muuult!!”. A zis ca de luni pot sa ma duc la munca incaltata normal. Am scapat de tocul meu cel norocos. Acum am o pereche de dresuri pentru varice, pentru a sustine bine piciorul si bam, ne intoarcel la ce a fost, putin schiopatand ce-i drept, dar oricum, ne-am miscat repede si bine. Si cel mai important, pot conduce! Abia astept sa vruum vruum!

 

Atunci cand incepi sa-ti reiei viata de zi cu zi cu totul, uiti ca ai o responsabilitate fata de oamenii care citesc acest articol. Sincer, mi-ar fi placut sa citesc si eu ceva asemanator inainte sau dupa operatie. Azi este 11.11.2019. Si mi-am adus aminte de acest articol datorita unui comentariu. Iti multumesc!

Totul este perfect. Adica nu te mai doare nimic, nici nu imi dau seama ca am doua suruburi in picior decat atunci cand trec cu degetele peste sau cand probez un pantof ceva cam prea stramt. Doar probat, ca na imi mai fug si mie ochiii, dar nu cumpar.

Ideea este ca orice a fost, s-a meritat. Nu am vrut sa ma mai uit la pozele de la inceput pentru ca a fost greu. Acum sincer zic ca a fost o nimica toata, insa frustrarea e cea mai pacatoasa. Frustrarea ca nu indoi suficient, sau ca nu te poti deplasa, sau ca trebuie sa stai in pat. La nivel de durere a fost cat se poate de ok. Mintea trebuie sa fie brici si sa ai aproape oameni care, chiar daca nu le ceri ajutorul, sunt acolo pentru tine.

Te simti bine cand te duci la doctor singur si nu trebuie sa te mai sprijini de cineva, te simti si mai bine atunci cand te duci singura, singura, pe picioarele tale, pe rotile tale. Condusul mi-a lipsit cel mai mult, dependenta de altcineva m-a zapacit psihic.

 

Acum astept ianuarie (pe 13 se face anul) pentru a face operatia si la celalalt picior. Si nu sunt extra incantata, doar la gandul ca am sa depind de altii pentru o perioada. Orice altceva este un fleac. Stiu deja cu ce se mananca, cum s-ar zice.

Nu te descuraja. Acum ca am un picior operat si unul nu, vad/simt diferenta. La incaltaminte, la cum calc, la durerea aceea surda de mers mult. In aceste 10 luni, incepand cu luna 5/6, am calatorit in afara tarii ( nu a piuit nimic, nu m-au luat de-o parte nu nimic siiiiiii nici nu am simtit vreo presiune sau ceva, all cool), am fost in iking pe munte, am facut orice altceva faceam inainte. La nici macar 1 an de la operatie.

Asa ca daca ai probleme si ai bani, go for it. N-ai cum sa regreti.

 

P.S. Nu am observat nici o recidiva. Totul este ok, abia acum vad cat de „handicapat” este piciorul neoperat. Inainte asa mi se parea normal sa arate picioarele in general.

 

Fii curajos! Daca ai intrebari de orice fel, sunt aici la un click si cateva cuvinte distanta!

Topo

Reu: Are mai mult de 80!

Atu: De unde ti-ai dat seama?

Reu: E cat latimea patului?

Atu: Pai cum are mai mult de 80?

Reu: Nu vezi cum e coada? Nu e intins de tot. Nu te pricepi!

Atu: Lasa coada! Nu asa se masoara cap-sec! Tu te masori cu mainile ridicate?

Fair point. Tu cum te masori?

Cugetari

Q:Cand iti dai seama ca nu ai mai fost de prea mult timp la cumparaturi?

A:Cand punga ta cu pungi incepe sa se goleasca.

Reu; mare om, mare caracter.

Lona-lona

Vai, Grivie, dar de cand nu te-am mai citit(speram ca te-ai lasat…)!

Postul de azi va fi, ca majoritatea, agresiv la adresa ta. Doar daca te simti.

Sfatul zilovietii?

Calatoreste ba! Calatoreste cat poti de mult.

Dar n-am bani. Dar n-am timp. Dar n-am chef. Dar n-am cu cine.

E plm, atunci stai si putrezeste in ideile cu care esti obisnuit, continua sa te minunezi ce bine e in alte parti si ca „vai, domne, de ce la noi e asa si nu asa.” Din cauza oamenilor ca tine care nu accepta nimic din exterior, care nu sunt deschisi la a vedea si altceva.

M-am intors dintr-o calatorie de 8 zile in Barcelona. 

Vai, ai vazut Spania. Ce frumos. Ai cules si ceva daca tot ai fost acolo?

Vor spune dusmanii plini de dusmanie. Nu, nu am vazut Spania, am vazut Barcelona. Din punctul meu de vedere, a vedea un oras dintr-o tara nu inseamna ca ai vazut tara si ca-ti poti forma o parere despre ea. Dar hei, stiu ca suntem toti niste părăriști. E ok. Am cules. Si nu, nu capsuni.

Am cules zambete de la toti oamenii pe care i-am intalnit. Fie ca erau localnici sau turisti, ca si mine. Este unul din locurile unde, probabil din cauza libertatii de exprimare, am vazut cei mai fericiti oameni. Dreaduri, cercei peste tot, cupluri de acelasi sex emanand un vibe bun. Femei acoperite si femei semi-despuiate stand aproape unele de celelalte fara nici o problema.

Am cules sfaturi de la toti oamenii pe care i-am intalnit. Chiar daca nu mi-au fost adresate direct, am ciulit urechile la tot ce ziceau despre diverse lucruri.

Am cules putin din istoria si cultura lor. Prin mancare, prin parcuri, prin biserici, prin mers mult pe jos si stand cu ochiii pe fiecare coltisor. Nu inteleg de ce bat unii atata drum pentru a petrece noptile in club. Am avut oameni in camera care nu faceau altceva decat sa doarma toata ziua si noaptea sa se duca in club. Si nu, nu la vreun festival. In club. Ca la noi. Bumtzibumtzi.

Am cules ore intregi de vorbaraie despre tot si nimic. Am stat intr-o camera cu alti 7 oameni. Unii au stat putin, altii au stat mult. Argentina, Palestina, Mexic, Italia, America, Corea, Germania, Algeria. Oameni faini si deschisi cu care am vorbit pana dimineata despre diverse. 

Dar cum poti sa stai in camera cu necunoscuti! Odios!

Ba, probabil acum mult, mult timp as fi zis la fel. Mereu cand am calatorit singura(adica de cele mai multe ori) am optat pentru camere cu cat mai multi oameni. Ce se poate intampla? Daca stai cu paranoia in san mereu, nu cred ca vei ajunge mai departe de gardul casei. Daca asta iti doresti pentru tine, n-ai decat. Nu mi-am incuiat bagajul in dulap, nu mi-am luat tot in pat cu mine de frica a ceea ce s-ar fi putut intampla. Nu trebuie nici sa fi handicapat si sa ti lasi banii pe masa intr-o camera cu oameni necunoscuti. Si pretenu’ cel mai bun ti-ar rupe o mana pentru ceva banuti. Banu e ochiu dracului! Mi-am tinut actele si banii aproape. 

Am cules si depanat amintiri cu prieteni vechi si noi. M-am intalnit cu prieteni din Shanghai pe care nu-i mai vazusem de peste 1an. Romania, Franta, Polonia, Spania, Rusia, Italia. A fost o reuniune pe cinste si cel mai frumos a fost ca nu am stat in acelasi loc. Deci nu a fost problema de PREA mult timp petrecut impreuna. Pe anul viitor!

Am cules toate acestea si mult mai multe(muschi la picioare de la atata mers, magneti, pahare de shot, chestii de pus la colectii). Iti sugerez sa planifici si tu sedinte de cules. Ca-s asa de faine…
P.S. Eram acolo(si mult prea aproape de la rambla) cand a avut loc atentatul. Nu vreau sa vorbesc despre asta. Insa vreau sa subliniez ca am primit aproape la fel de multe mesaje ca de ziua mea in ziua cu pricina. De la oameni cu care vorbesc constant, dar si de la oameni cu care nu am mai vorbit de prea multa vreme. De la prieteni si de la cunostinte. Solidaritatea aceasta m-a uns pe suflet si m-a facut sa simt ca oamenii pe care ii cunosc, chiar daca probabil nu-mi sunt apropiati sau dragi in mod special, sunt oameni buni. Nu e asa de usor sa gasesti oameni buni, nu-i asa? Va multumesc si ma plec in fata voastra!💙

P.S.S. Nu pun poze aici, fugi si da un ochi pe Fb.

Damn…

Iesi afara

Nu stiu clar ce se petrece, insa cred ca ori o duc prea bine, ori am o criza. Criza d-aia de viata. 

Am avut perioade si perioade. De unele nu sunt mandra, de altele prea mandra. Acu-s in plina mandrete. Am inceput sa fac lucruri care sunt in afara zonei mele de confort. Si valeeeeu, zona mea de confort e mare si… confortabila tare.

Ca sa ti explic:

Am vrut sa plec in weekendul prelungit de 1 decembrie undeva. Am zis, gata ba, nu se sta acasa. Si frumusel am planuit cu o Atu sa mergem in Cluj si Timisoara.

Dar breeee, de ce nu te duci intr-un city break ca tot e la moda?! Ce e cu statul asta in Romanica noastra nasoala?

Ba, sa-ti dau doua palme! Pe fiecare parte!

(De 1 decembrie toata lumea iubeste Romanica noastra, in rest e vai si amar, mare prapad… ceea ce e naspa, pe bune! Sunteti niste ipocriti, dar postarea asta nu este despre voi(bulangiilor).)

Mergem toti peste tot si ne dam mari cu vacantele noastre extravagante prin tari straine si lasam strainii sa ne viziteze? Nu accept asa ceva! Desi nu zic nu nici unui city break prin alte parti.

Planul meu pentru anul viitor este sa vad cat mai mult din Romania!

Dar breee, cand ai tu timp si oameni cu care sa te duci?

Ba, esti chiar retard! Daca ai impresia ca vacantele trebuie sa coste mult si sa fie cu oameni, te inseli amarnic!

Planul cu Atu s-a anulat pentru ca draga de ea mi-a tras teapa. Dar asta nu a inseamnat ca m-am dus acasa la mama sa ma plang putin. Am plecat singura. 

Strainii ofera multe exemple nasoale de comportament, dar daca ai putina sinapsa la activ o sa vezi si tu ca ofera si exemple bune. Sfat prietenesc? Aplica-le si nu mai stramba din nas. 

Am schimbat locul, (pentru ca, ca o prietena buna ce sunt, am zis sa las Cluju si Timisoara pentru mine si ea) si am ales Sibiu si Brasov. Doua zile colo si doua zile dincolo.

A fost magic. Mi-am rezervat loc in hosteluri, (trebuie sa recunosc ca in hostel am fost numai in alte tari si nu stiam ca avem si noi. Avem ba! Si sunt super misto!) mi-am cumparat bilet de tren de colo colo si bam! Cu rucsacu in spinare si geaca de ski(e frig nenica) am purces la drum. 

Dar breee, nu e nasol sa mergi singura? Daca ajungi taiata in bucati in vreun sant? Daca x daca y daca blabla

Mai taci dreacu’! Daca zici d-astea esti genu ala de om care habar n-are ce e libertatea, increderea in sine si puterea de a avea grija de el. A moment of silence for you. 

Hai ca sa nu fiu ipocrita, singurul lucru de care m-am temut putin, a fost siguranta pentru ca a fost prima data cand am calatorit singura IN tara( am calatorit singura des in alte tari), dar asta nu m-a oprit sa ies din zona de confort si sa zic hai ba sa o fac si pe asta.

Ce cred ca e important totusi… sa stie cineva de tine. Daca nu ma-ta ca nu te lasa, macar o alta persoana. In caz de ajungere in materia prima pentru carnatii vanduti in targurile de craciun. 

Am sa scriu o alta postare in care sa detaliez acea mini vacanta. Poate va ajuta pe cineva cu ceva. Mai stii?

Ce am facut ieri ma intrebi? Ieri am facut alt lucru pentru prima data. Am facut o rezervare la un localobar unde va fi un recital de saxofon. Rezervare pentru O SINGURA persoana. 

Dar breee, tu chiar n-ai prieteni?!

Ba, incep sa cred ca nu mai am. Daca esti la liceu, o sa zici ca-s cucu si ca blabla, cum se poate asa ceva(soc si groaza). Prietene, mai creste putin si vei vedea ce trieri masive faci pentru a indeparta oamenii toxici. Chiar si oamenii care acum ti se par cei mai misto din univers.

Dar in principiu vreau sa ascult saxofonul ala cum ma gadila pe suflet si sa nu fie nimeni in urechea mea care sa vrea sa vorbeasca cu mine. Shhhh!it! E un lucru pe care vreau sa il fac pentru sufletul meu.

Am sunat:

Rtu: buna ziua, localul x.

Reu: buna ziua, mai sunt locuri pt recitalul x?

Blabla bla conversatie de umplutura

Rtu: ok, cate persoane?

Reu: una singura ~rad~ no judging, ok?!

Rtu: absolut deloc. O sa va dau un loc unde nimeni nu va va deranja.

Reu: multam fain, ne vedem maine!

Incearca si tu ceva pentru prima oara. Nu azi, nu maine, dar nici in viata viitoare.

Despre noi, doi cate doi

Nu am mai scris de multa vreme, poate ma voi reapuca, insa poate nu. 
Abia ce am venit de la o nunta si am avut placerea de a sta cu un domn si cu sotia sa la masa. Nu ne cunosteam, insa ma bucur de coincidenta de a fi fost asezati asa. Un cuplu care la anul face 30 de ani de casatorie. Nene, tu intelegi ce e aia 30j de ani? Nici macar nu am atatia ani pe acest pamant!
Cand am auzit, mi-au navalit in minte o mie de intrebari. Cum v-ati cunoscut? Cand ati stiut ca ea e aleasa? Cum ati rezistat atat? Si multe altele, aceleasi intrebari pe care le am de fiecare data cand vad un cuplu fericit cu multi ani in spate de bucurii si necazuri. 
Nu a trebuit sa intreb nimic pentru ca am avut norocul ca dintr-una in alta sa primesc niste sfaturi.
Fiti ma fericiti! Pur si simplu!
Respectati-va!
Nu va plafonati, gasiti mereu lucruri de facut. Faceti o lista si spuneti, ‘anul acesta as vrea sa mergem aici si acolo’. Si duceti-va! Duceti-va ma!
Fiti fericiti ca v-ati gasit! Treziti-va in fiecare dimineata si simtiti fericirea pentru ca alaturi de voi doarme persoana iubita. Pentru ca v-a mai prins o zi unul alaturi de celalalt!
Fiti fericiti cu voi. Ca e soare, ca poti vedea norii, ca poti auzi pasarile ciripind. Fericirea nu e grea, noi o facem sa para asa.
Ca sa intelegi ce fel de cuplu reprezinta oamenii astia, dansatoarea din buric a venit sa se dea pe langa nenea si tanti s-a ridicat si le-a facut poza. Fara sa ofteze, fara sa dea ochii peste cap, fara sa ‘las ca vezi tu acasa’. A fost naturala, a ras si s-a conformat rugamintei sotului.
Toti ne dorim un happy end ca asta si totusi cand vine vorba sa facem compromisuri, ne scoatem tepii si stricam ceva ce nici macar nu am inceput a construi.
Nu am timp. Nu am bani. Nu e de nasul meu. Merit mai mult. Poate ar trebui sa mai astept. Nu acum, dupa salar. Nu iarna asta, hai cealalta. Sunt obosita, hai maine. Dar eu de ce sa las si el nu? Ce, el crede ca o sa stau sa-i spal chilotii si sosetele toata viata? Ce, ea crede ca alta ca ea nu mai gasesc? Ba gasesc chiar 10!
Incearca si: DA! ACUM! HAIDE! FACEM! IARTA-MA!

Ochii care nu se vad nu se uita

Enjoy!♥ 

Te intrebi prea des
Care-i drumul, si daca bine ai ales
Atunci cand cazi si e prea greu sa te ridici
Si stragi din dinti

Te gandesti prea mult la trecut si numai de bine, parca
Dar te minti si stii ca ai un plan
Si planul tau e-o viata, da
Din care rupi, fara sa stii, an cu an

Si-ai vrea sa fii acolo
Unde cineva mereu te-asteapta
Unde ploile marunte spala
Toamna dupa toamna, praful de pe strazi

Unde ochii care nu se vad nu se uita
Unde-n dimineti, lumea se saluta
Si vezi zambete, nu doar in fotografii

Anii trec neobservati
Parca vor sa fie uitati
Si raman tot mai putini

Inima ta a schimbat prea multi gazdasi
Insa, printre cei ramasi
Sunt nostalgii
Si-un sir de insomnii

Esti lacat fara chei
Avem acelasi stil, dictat subtil de partile de unde venim
De unde verde-i mult sau unde doar beton
Inimi bat in unison

Si-ai vrea sa fii acolo
Unde cineva mereu te-asteapta
Unde ploile marunte spala
Toamna dupa toamna, praful de pe strazi

Unde ochii care nu se vad nu se uita
Unde-n dimineti, lumea se saluta
Si vezi zambete, nu doar in fotografii

Si orice cale incepe cu un pas
Cand visezi cu adevarat si uiti de ceas
Si faci pasi spre ce vrei sa fii tu

Chiar daca lumea-i mare
Atat de mare, atat de mare
Iar tu atat de mic
Tu stii ca este un loc
In drum spre care
Nu poti fi oprit

Unde cineva mereu te-asteapta
Unde ploile marunte spala
Toamna dupa toamna, praful de pe strazi

Unde ochii care nu se vad nu se uita
Unde-n dimineti, lumea se saluta
Si vezi zambete, nu doar in fotografii

Happiest?

Enjoy!♥

I’ll make it quick for you to know
Splashing my feelings is not where I’m the best at
I’ve never told you many things that I should
The words are on my lips, it’s time to tell you the truth

I belong to the roads now,
Coming home to my old town
This pretty smile on this pretty face,
I think I am the happiest man on earth

I belong to the roads now,
Coming home to my old town
This pretty smile on this pretty face,
I think I am the happiest man on earth

Will you let me empty
The pain in your eyes
The chain in your heart
I’m gonna break it with my arms

Whenever you feel sad,
In times of dark days
Going through a bad patch
Please come and take my hand

I care too much about you
To let you get drown
I’ll always stay around,
Whenever you hit the ground

I belong to the roads now,
Coming home to my old town
This pretty smile on this pretty face,
I think I am the happiest man on earth

Will you let me empty
The pain in your eyes
The chain in your heart
I’m gonna break it with my arms

I care too much about you
To let you get drown
I’ll always stay around,
Whenever you hit the ground

I belong to the roads now,
Coming home to my old town
This pretty smile on this pretty face,
I think I am the happiest man on earth

Tea

Reu: Ok, corridor tea date it is. We can gossip a little about hating people and stuff.

Itu: So negative, omg!

Reu: Not negative, a little demonic, a little fun and a little evil.

Itu: I can really pick the right partner for tea! All in all, you still look like a friendly person.

Hmm, are you sure?♥

Stelele apoi

Enjoy!♥

Am ramas peste noapte cu un vis care nu se visa,
I-am dat drumul sa zboare si acum am ajuns in palma ta.
Iar cand luna rasare, o intreb daca nu s-ar putea
Sa devii dintr-o data umbra mea, ca sa nu mai poti pleca
De mintea ta.
In mintea mea e doar atat
Nu credeam ca doare-atat.

Ne tinem de mana, fugim in luna, i-atat de usor,
Ne pierdem departe, in miez de noapte, aiurea in zbor.

Vantul ne ia, urca intruna,
Stelele, apoi luna si noi.
Noaptea pe cer sunt ca si una
Stelele, apoi luna si noi.

Gata inaintea cui?

Reu: Wow, esti gata inaintea lor.

Atu: Tot timpul sunt gata inaintea lor. Nu inaintea ta, ca e imposibil. Tu esti gata inaintea timpului