Citesc acum o carte si la un moment dat autorul isi aduce aminte de o intamplare din clasa a7a, unde dupa doua saptamani si o zi de facut economii a reusit ca de 8 martie sa ii cumpere colegei de la geam si iubirii lui de atunci un buchet mare de flori la care a atasat un biletel nesemnat. A ajuns mai devreme la scoala, a pus buchetul in banca ei si a asteptat sa o vada fericita. Si a fost. Dar intr-un final, meritele le-a furat un altul.

Si uite asa, mi-am adus eu aminte de Mtu.

Se faceam ca eram in clasa a3a sau a4a. Asta inseamna cat? 10 sau 11 ani. Prin 2002/2003.

Mtu imi era coleg de clasa. Era un baiat tare simpatic, vorbaret, plin de energie ca un titirez si bun la mate. Ca oricine sa bage in seaman pe oricine, mai ales cand eram mici, era musai sa ai note de FB(foarte bine, A+, 10), sa te duci la olimpiade si sa fii privit bine de invatatoare. Mda, asa era pe vremea mea, asta era principalul criteriu dupa care ne formam bisericutele. Iar eu? Pai ce sa zic, invatatoarea si profii-de engleza, religie si muzica, restul materiilor de invatatoare erau predate- ma iubesu. Colegii? Meh. Nu chiar. Hai sa ii spunem ca… Ce sa-i mai spunem ca n-am cum sa o dau cotita. Ba, ma urau. Atunci nu ii intelegeam si ii condamnam. Acum? Acum si eu m-as fi urat. E foarte ciudat cat de mult te schimba anii, cum te maturizeaza intamplarile si persoanele pe care le intalnesti.

Cert e ca eram sefa clasei, eu aveam grija de tot. De la udatul florilor, pana la lucrari de control, stransul banilor, facutul cafelei invatatoarei, stransul carnetelor de note si mai ales, lucru pentru care ma urau toti, eram si responsabila cu disciplina. Daca n-ai fost tu cel care isi scria pe agenda colegii care faceau galagie dupa ce se suna de intrare, atunci sigur il stii pe acela. L-ai urat, inca ii porti pica si ai vrea sa-l faci sa guste putin din tarana. Inca, dupa atatia ani, ai vrea sa ii rupi un scaun pe spinare. Prietene, nu te condamn. Pentru mine cea de acum, ma vad ca un lacheu al invatatoarei. Pentru mine cea de atunci, eram singura fata suficient de matura incat sa poata sa faca lucrul care trebuie cand trebuie si sa fiu serioasa cand aveam ceva de facut care avea legatura cu scoala. Si imi placea enorm sa am responsabilitati, sa fac lucruri de „om mare”.

In fine, sa revenim la Mtu. Pe vremea aia aveam calculator si rugam colegii mai mari sa imi faca CD-uri cu muzica si jocuri pentru ca net n-aveam. Nici nu stiam ce e aia. Si il invitam pe Mtu pe la mine sa ne jucam-curse si batai. Mda, si mie imi cam placea de el atunci. Doar era bun la matematica-eu eram buna la toate pe vremea aia, insa se stia, baietii cu matematica, fetele cu romana-. Si de fiecare data cand venea era cel mai fericit. Il vedeam si stiam. Trageam un scaun in plus la birou si ne puneam pe joaca. Prost era ca mamaie si tataie, desi se puteau duce in alte camere ca aveam doua televizoare-mda, eram jmecheri- stateau cu noi si preferau sa foloseasca televizorul ala. Din camera aia! Sa ne zapaceasca de creier cu volumul de la tv si sa fie cu ochii pe noi ca cine stie ce se poate intampla daca lasi singuri doi copii de 10 ani. Orgie cu jucarii de plus.

Ii placea cand il invitam. Stiam asta si se vedea pe fata lui cand imi zambea cu gura pana la urechi si lasa sa se formeze gropita in obraz. Insa nu il invitam des. Uneori batea apropouri, iar eu le prindeam, insa ii spuneam ca sunt ocupata sau ca nu ma lasa mamaie. Trebuie sa stii ca atunci cand am fost mica aveam un suflet ca… hai sa-ti bag un cliseu si sa zic regina de gheata. Ma, eram rea. Foarte rea.

Si baiatu s-a indragostit de mine asa cum se poate indragosti cineva la 10 ani, iubire inocenta si pura. Si mie imi placea, dar eu eram a dracului si batoasa. Nu lasam sa se vada nimic.

Si stiu ca am ajuns in clasa si am gasit intr-o zi in banca o lumanare roz in forma de inimioara. M-am enervat atat de tare cand am vazut-o, si vedeam cum toti din clasa mustacesc, incat am luat-o-nu era semnata sau ceva, insa stiam ca e de la el- si am aruncat-o fix in cosul de gunoi. Nu inainte sa il privesc direct in ochi. Am aruncat-o cu atata putere de s-a facut tandari. Tin minte ca era totusi cam cat palma mea de atunci. Deci nu foarte mica. Imi amintesc cum s-a schimbat la fata si cum l-a durut. Nu stiu daca pentru banii pe care-i economisise sau din cauza gestului meu. Dar l-am ranit.

Apoi stiu ca a mai fost o cutie de bijuterii formata din 3 inimioare cumva lipite. Tin minte cutia. Nu tin minte ce am facut cu ea, daca am aruncat-o sau nu. Dar o vad clar in minte.

Trebuie sa intelegi ca pentru mine, acea lumanare data in vazul tuturor-bine, descoperita- a reprezntat cea mai mare umilire si jignire pentru mintea mea de atunci. Cum adica a avut el tupeu sa arate ca ii place de mine? Pentru mine, acel sentiment pe care-l impartaseam era menit sa ramana un secret. Un secred nespus nici intre noi cu vorbe. Doar stiut din priviri si de sufletele noastre mici.

Dupa ce mi-a trecut socul si supararea- si roseala din obraji si in general de pe fata- am inceput iar sa vorbim, sa vina la mine, sa ne jucam pe calculator, sa ne jucam in curte, sa continuam cu ale noastre.

Iar apoi, asta sigur a fost in iarna din clasa a4a, in drum spre casa m-am oprit sa iau un covrig. Era o covrigarie micuta dar care facea minunatii. Mirosea mereu frumos, covrigii erau mereu calzi si pufosi. Era o zapada afara de toata frumusetea. Multa, inalta, care scartaia sub cizme.

Si de cand am deschis poarta mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Zavorul nu mai era pus si am intrat direct. Cand am ajuns in fata usii, am gasit pe pres un plic mic, patrat si rosu. L-am deschis si inauntru era o mini felicitare- din nou in forma de inimioara- in care era un scris de stilou tremurand: „Vrei sa fii prietena mea? Mtu”. Iar mi-a picat cerul in cap. Baiatu asta nu intelegea ca ce aveam noi nu se potrivea cu cuvintele rostite-sau scrise- si ca trebuia sa ramana o iubire neexprimata pentru a continua.

Mi-am lasat ghiozdanul pe pres, am luat plicul, m-am descheiat la geaca ca deja ma incinsesem-de nervi- am iesit pe poarta si m-am uitat in capatul strazii mele, catre strada principala, unde l-am vazut stand timid si uitandu-se la mine. Era singurul punct negru intr-o mare de alb. Statea, se uita la mine, zambea si aburii respiratiei se inteteau pe masura ce eu ridicam plicul.

Si ce am facut dupa ce am ridicat plicul? L-am rupt. L-am rupt in zeci de ucatele si l-am aruncat in sus, uitandu-ma, si eu si el, cum bucatelele mici si rosi de hartie cad pe zapada alba. M-am uitat la el urat. Zambetul lui a disparut, la fel si aburul pe care il producea respiratia lui. A stat si m-a privit cum am intrat inapoi in curte, punand blestematul ala de zavor atat de tare ca mai, mai sa daram poarta. Stiu ca m-am ghemuit si am tras cu ochiul printre ulucile gardului sa vad daca a plecat. A mai stat putin acolo dupa care a plecat.

Anul acela a trecut fara prea multe schimburi de cuvinte intre noi. Fara invitatii sa ne jucam pe calculator, fara nimic. Apoi in clasa a5a el s-a mutat la alta scoala, eu in alt oras, si uite asa au trecut anii.

Mai tin minte ca, inainte de a-mi darui toate astea, terminaseram de jucat cursele noastre si stateam in curte. L-am condus afara si am mai stat putin de vorba. Stiu si conversatia de atunci.

Mtu: Mie imi place de cineva.

Reu: Da? De cine?

Mtu: Ei, nu pot sa iti spun, dar cred ca o cunosti. Pauza si tacere. Si? Tie iti place de cineva?

Reu: Si mie imi place, dar nu il stii tu.

Spuneam asta amandoi fastacindu-ne si uitandu-ne drept unul in ochii celuilalt. Si el stia ca il plac, si eu stiam ca ma place. Si totusi, pentru nu stiu ce motiv, seriozitatea mea de atunci, maturitatea si rautatea mea de copil m-a impins sa ma comport asa cu el.

Este atat de ciudat cum functioneaza memoria. Si cum, putem tine minte asemenea momente, intamplate acum foarte multi ani, practic de o insemnatate minimala pentru viata de acum si totusi nu putem tine minte lucruri facute in urma cu cateva zile sau lucruri pe care le avem de facut pe viitor.

Mtu, daca vreodata o sa citesti randurile astea-desi e putin probabil- imi pare rau 🙂

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Oh spune:

    „eu eram buna la toate pe vremea aia” – ce crezi ca s-a schimbat pe parcursul anilor? :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s