Am mai fost cu avionul pe colo si pe colo, insa mereu am avut oameni cu mine. Mereu a mai fost cineva. Insa de data aceasta, de la Shanghai la Harbin am fost singura.

Nu e vai de mine ce experienta, e acelasi lucru ca si cand te-ai duce cu alti oameni, numai ca mai linistitoare si putin mai palpitanta. Palpitanta in ideea ca trebuie sa ai grija unde te duci si ce faci, ca nu mai poti da vina pe altul daca pierzi avionul.

Am stat la coada la check-in. Mda, coada chinezeasca, mare de tot. Am ajuns, i-am dat pasaportul nenelui de acolo. Mi-am pus bagajul, dar inainte sa imi dea biletul, mi-a zis sa ma duc in camera cu bagaje. Si m-am dus. A trebuit sa imi iau power-bank din geamantanul mare si sa-l pun in ghiozdan. Zis si facut. Ma intorc la nene cu o foaie cum ca am facut ce mi s-a cerut si bagajul e in ordine.

Moment in care vad ca imi ia pasaportul si il da unei doamne impreuna cu biletul ei. Am semi-tipat cum ca e pasaportul meu ala. Si-a cerut scuze -de o suta de ori- si mi-a dat pasaportul si biletul. Ambele ale mele.

Acum, existau doua scenarii.

Sa nu fiu atenta si sa ma uit pe pereti si tanti sa plece cu pasaportul meu, iar apoi sa fac scandal si sa se caute baba prin tot aeroportul sa imi dea pasaportul inapoi

sau

Sa fiu atenta ce face altcineva cu lucrurile mele. Si sa nu tip la nimeni, sa imi iau cele ale mele si sa fie totul in regula.

Acum, in ambele scenarii, dar mai mult in primul, puteam sa scriu un post despre incompetenta oamenilor si despre cum nu isi fac treaba bine si sa urlu ca uite ce e in strainatate. Sunt sigura ca un strainez venit in Romania, in instanta primului scenariu ar fi facut un post mare de ar fi ajuns stire nationala despre incompetenta romanilor.

Dar nu.

Nu pot da vina pe altul pentru lucrul meu. Asa cum ar fi fost vina lui, asa ar fi fost si vina mea. Pentru ca nu e vorba de incompetenta, este vorba de stres si de automatismul in care intri dupa zile, luni, ani de munca. Aceeasi munca.

Nu te blamez pe tine ca era sa dai pasaportul alteia. Ma felicit pe mine pentru ca am fost pe faza si nimic tragic nu s-a intamplat.

Stiu ca e mai greu sa vezi binele dintr-o situatie nu tocmai albastra, insa incearca data viitoare cand vrei sa tipi la cineva care era cat pe ce sa faca ceva rau, sa te feliciti pe tine ca ai putut evita.

Sentimentul este cu totul altul.

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. […] Ca sa continui in ordine cronologica, am sa vorbesc de faza cu pasaportul, insa nu aici, aici. […]

    Apreciază

  2. […] Ca sa continui in ordine cronologica, am sa vorbesc de faza cu pasaportul, insa nu aici, aici. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s