Aici e vorba de noul an, ziua aia de 31 cand treci de la un an la altul, ziua aia, seara si noaptea si dimineata pe care ti-o petreci de obicei cu prietenii si in care te imbeti ca porcu si iesi in plina strada sa numeri secundele alea de la 10 pana la ieeeeeeei. Dar nu le numeri asa, ca un om normal. Le numeri tipand din ce in ce mai tare pana ajungi sa zbieri in timp ce te apropii de 1 si tipi ca un descreierat „La multi ani!” in timp ce balosesti pe toti din jurul tau urandu-le ceva ce numai tu intelegi. Ziua aia care data scrisa pe hartii mereu va fi gresita, pentru ca mintea ta inca scrie automat anul care tocmai a trecut.
Se ia o mana de strainezi veniti in China, Shanghai sa studieze si se face o chermeza. Dar nu ori-si-cum, ci o chermeza cu studenti din einspe mii de tari, veniti in China pentru un semestru/un an la un restaurant japonez sa-si serbeze anul nou. In China. Ideea e ca nu stiu cine a gasit restaurantul asta, insa a fost chiar foarte bun! Si mancare si atmosfera si de toate!
Ce a urmat apoi a fost de poveste. Stii si tu, ca tot romanul care ma citesti, ca la 12 noaptea oricum, oriunde se dau artificii ca altfel nu se poate intra in anul nou, decat cu fum si luminite. Am vazut poze din Dubai, din Australia, din Romania, din etc. O gramada de artificii, mult fum si zbierete.
Dupa ce ne-am ferchezuit noi la restaurant am purces la The Bund. Pentru cine nu stie ce e aia, e cam buricul Shanghaiului. Am auzit niste zvonuri cum ca nu vor fi artificii, insa cu speranta in suflet si cu licariri in ochi, am mers pe treaba cu „speranta moare ultima”. Si a murit. Si speranta si vreo 35 de oameni cu tot cu ea. Si alti 43 au fost raniti. Pe bune.
Cand auzi Shanghai trebuie sa te gandesti ca practic este un oras. Un ORAS, dar care are populatia cat toata Romania. Deci eu acum locuiesc intr-un oras cu o populatie mai mare decat cea a tarii din care vin. Cred ca pentru tine suna misto, insa crede-ma ca nu e.
A fost o asa de mare imbulzeala, cum nu vezi nici in filme, ca oamenii s-au calcat in picioare. Ideea este ca dintr-un club situat fix in cladirile de acolo au inceput sa se arunce niste vouchere pentru clubul respectiv, hartii care semanau cu bancnote de 100 de dolari. Iar oamenii au sarit pe ele in asa hal incat s-au omorat. La propriu. Am fost in multimea aia-din pacate. Din fericire nu acolo unde s-a aruncat cu bancnote sau cu orice altceva s-o mai fi aruncat. Abia am respirat, mi-a luat o ora si jumatate sa ies de acolo-insa numai tinandu-ne de mana si tragand unul de celalalt am putut-era sa fiu strangulata de 2 ori pentru ca mi se prinsese esarfa in oameni din spate si nu prea s-a sinchisit nimeni sa mi-o smulga din corpurile altora. Oameni cocotati pe cladiri si garduri facand poze la multimi. Oameni lundu-te pe sus la propriu, coaste strivite si greutate mare in a putea respira. Oameni cocotati pe masinile altora, pe masinile de politie facand poze la multimi. Copii mici in acele multimi. Groaznic. Apoi am mers orbecaind vreo ora in linie dreapta sperand ca mai scapam de mare de oameni ca sa gasim un taxi. N-ai sa vezi asa, oameni peste tot. Si pentru ce? Nu tu o artifica, nu tu un bat de chibrit, nu tu un joc de lumini. Astept si anul lor nou- Festivalul Primaverii ca tare sunt curioasa cum il vor sarbatori. Pana la urma am gasit un taxi, i-am oferit o suma imensa si am ajuns acasa.
Pana una alta, a fost un Revelion unic, asta stiu sigur, pe care nu-l voi uita, si asta stiu sigur.
Voua ce sa va urez? Va doresc un an asa cum vi-l doriti voi. Cu sanatate, bani, fericire si impliniri!
Grivie 